Duminică
9 martie
1. Apele vindecătoare
a. Cu ce scop mergeau mulți bolnavi la Ierusalim? Ioan 5:2, 3.
b. Ce credință avea poporul cu privire la scăldătoarea din Betesda? Ioan 5:4.
„Din când în când, apele scăldătorii erau agitate și se credea în mod obişnuit că lucrul acesta era rezultatul unei puteri supranaturale și că oricine ar fi coborât primul în apă după tulburarea ei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Sute de suferinzi mergeau acolo, dar, când se tulbura apa, gloata era așa de mare, încât în goana lor călcau în picioare bărbați, femei și copii mai slabi ca ei. Mulți nu puteau să ajungă până la marginea scăldătorii. Mulți dintre cei ce ajungeau până acolo mureau alături de ea. Pe locul acela se ridicaseră adăposturi, ca bolnavii să fie apărați de arșița zilei și de răcoarea nopții. Unii își petreceau noaptea în pridvoarele acestea și în fiecare zi se târau până la marginea scăldătorii, cu speranța zadarnică de vindecare.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 201, cap. 21: Betesda și Sinedriul.
c. Cum a început interacțiunea dintre Isus și omul de la scăldătoare? Ioan 5:5-7.
Luni
10 martie
2. Diferite tipuri de paralizie
a. Ce sarcină imposibilă din punct de vedere omenesc l-a pus Isus pe paralitic să facă – și cu ce rezultat? Ioan 5:8, 9 (prima parte).
„Isus nu i-a cerut acestui bolnav să creadă în El; i-a zis doar: ‚Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’. Credința omului se prinde de cuvânt. Fiecare mușchi și fiecare nerv vibrează de viață nouă și o putere vindecătoare se coboară în picioarele lui paralizate. Fără să mai întrebe, el își supune voința să asculte porunca lui Isus și toți mușchii răspund voinței lui. Sărind în picioare, descoperă că este un om activ.
Isus nu-i dăduse nicio asigurare de ajutor divin. Omul ar fi putut să se îndoiască și să piardă unica lui ocazie de vindecare. Dar a crezut cuvântul lui Hristos și, acționând în virtutea lui, a primit putere.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 202, 203, cap. 21: Betesda și Sinedriul.
b. În ce condiție spirituală se află persoanele care sunt separate de Hristos? Isaia 1:5, 6; Romani 7:24.
„Prin păcat, am fost despărțiți de viața lui Dumnezeu. Sufletele noastre sunt paralizate. Prin noi înșine, nu suntem mai în stare să trăim o viață sfântă, decât era omul neputincios în stare să meargă. Mulți își dau seama de starea lor de slăbiciune și doresc acea viață spirituală care să-i aducă în armonie cu Dumnezeu; ei se luptă în zadar să o câștige.” – Ibid., p. 203.
c. Care este singurul leac pentru această condiție? Fapte 9:43.
„Mântuitorul Se apleacă asupra acelora pe care i-a răscumpărat prin sângele Său, zicând cu nespusă duioșie și milă: ‚Vrei să te faci sănătos?’ El îți spune să te ridici în sănătate și pace. Nu aștepta să simți că ești sănătos. Crede cuvântul Lui și el se va împlini. Pune voința ta de partea voinței lui Hristos. Hotărăşte să Îi slujești și, lucrând după cuvântul Lui, vei primi putere. Oricare ar fi obiceiul rău și patima cea rea, care din cauza îndelungatei practicări a robit sufletul și trupul, Hristos e în stare și dorește să te elibereze. El va da viață sufletului ‚mort în greșeli’ (Efeseni 2:1). El îl va elibera pe robul prins în slăbiciune, nenorocire și lanțurile păcatului.” – Ibid.
Marți
11 martie
3. Umblând în înnoirea vieții
a. Cum ne ajută Hristos să biruim? Efeseni 2:1-6.
„Omul este în mod firesc înclinat să urmeze sugestiile lui Satan și nu i se poate împotrivi cu succes unui adversar atât de teribil, decât dacă Hristos, puternicul Biruitor, locuiește în el, îi călăuzește dorințele și îi dă putere. […] Satan cunoaște mai bine decât copiii lui Dumnezeu puterea pe care aceștia o pot avea asupra lui, atunci când tăria lor este în Hristos. Atunci când ei imploră cu umilință ajutorul puternicului Biruitor, chiar și cel mai slab credincios al adevărului, care se sprijină ferm pe Hristos, îl poate respinge cu succes pe Satan și toată oștirea lui.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 341, Puterea lui Satan
„Trebuie să învăţăm de la Hristos. Trebuie să ştim ce este El pentru cei pe care i-a răscumpărat. Trebuie să realizăm că prin credinţă în El, este privilegiul nostru de a fi părtaşi ai naturii divine, şi de a scăpa astfel de stricăciunea care este în lume prin poftă. Atunci suntem curăţaţi de tot păcatul, de toate defectele de caracter. Nu e nevoie să reţinem nicio tendinţă păcătoasă...
Pe măsură ce ne împărtăşim din natura divină, tendinţele ereditare şi cultivate spre rău sunt extirpate din caracter, şi noi suntem făcuţi o putere vie spre bine. Învăţând permanent de la Învăţătorul divin, împărtăşindu-ne zilnic din natura Sa, noi cooperăm cu Dumnezeu în a birui ispitele lui Satan. Dumnezeu lucrează şi omul lucrează, ca omul să poată fi una cu Hristos la fel cum Hristos este una cu Dumnezeu. Atunci stăm împreună cu Hristos în locurile cereşti. Mintea se odihneşte cu pace şi siguranţă în Hristos.” —The Review and Herald, 24 aprilie 1900.
b. Descrieți pacea care vine prin puterea primită de la Hristos. Romani 8:3-6.
„Orice copil trăiește prin viața tatălui său. Dacă sunteți copii ai lui Dumnezeu — născuți prin Duhul Său — trăiți prin viața lui Dumnezeu. În Hristos, ‚locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii’ (Coloseni 2:9) și viața lui Isus se arată ‚în trupul nostru muritor’ (2 Corinteni 4:11). Având-o în voi, această viață va da naștere la același caracter și va da pe față aceleași fapte pe care le-a arătat și în El. În felul acesta, veți fi în armonie cu orice învățătură a Legii Sale, pentru că ‚Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul (Psalmii 19:7). Prin iubire, ‚neprihănirea Legii’ va fi ‚împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului’ (Romani 8:4).” – Cugetări de pe muntele fericirilor, p. 78, cap. 3: Spiritualitatea Legii – subcap.„Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.”
Miercuri
12 martie
4. Mânia fariseilor
a. Ignorând binecuvântarea primită de paralitic, de ce au devenit nervoși fariseii? Ioan 5:9 (ultima parte), 10.
„Pe când [paraliticul vindecat] mergea grăbit pe drum, cu pasul hotărât și ușor, lăudând pe Dumnezeu și bucurându-se de sănătatea recent obţinută, a întâlnit câțiva farisei și le-a povestit îndată despre vindecarea sa. A fost surprins de răceala cu care îi ascultau relatarea.
Cu fruntea încruntată, l-au întrerupt, întrebând de ce-și ducea patul în zi de Sabat. I-au amintit cu severitate că în ziua Domnului era interzis să ducă poveri. În bucuria lui, omul uitase că e Sabat; cu toate acestea, nu se simțea mustrat pentru faptul că ascultase porunca Unuia care avea o astfel de putere de la Dumnezeu. El a răspuns plin de curaj: ‚Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ți patul și umblă’ ’. Ei l-au întrebat cine era Acela care făcuse acest lucru, dar el nu putea să spună. Acești conducători știau bine că numai Unul Se dovedise în stare să facă această minune, dar doreau o dovadă directă că era Isus, ca să-L poată condamna ca fiind călcător al Sabatului. După judecata lor, El nu călcase numai legea pentru că îl vindecase pe bolnav în Sabat, ci comisese și sacrilegiul de a-l pune pe om să-și ducă patul.” – Hristos, Lumina lumii, p. 203, 204, cap. 21: Betesda și Sinedriul.
b. Ce făcuseră evreii din Sabat? Matei 23:4.
„Iudeii denaturaseră legea atât de mult, încât făcuseră din ea un jug de robie. Pretențiile lor fără sens deveniseră proverbiale printre celelalte neamuri. Îndeosebi Sabatul era îngrădit cu tot soiul de restricții fără rost. El nu era pentru ei o plăcere, sfânt pentru Domnul și onorat. Cărturarii și fariseii făcuseră respectarea sa o povară greu de suportat. Unui iudeu nu-i era îngăduit să aprindă focul în zi de Sabat, nici măcar o lumânare. Din cauza aceasta, ei erau dependenți de persoane luate dintre neamuri pentru multe servicii pe care rânduielile nu le îngăduiau să le facă personal. Ei nu se mai gândeau că, dacă lucrurile acestea constituiau un păcat, aceia care foloseau pe alții pentru a le săvârși, erau tot așa de vinovați ca și când le-ar fi făcut personal. Ei socoteau că mântuirea e numai pentru iudei și că starea tuturor celorlalți, fiind oricum fără speranță, nu putea deveni mai rea. Dar Dumnezeu n-a dat porunci care să nu poată fi ținute de toți. Legile Sale nu aprobă restricții necugetate sau egoiste.” – Ibid., p. 204.
Joi
13 martie
5. Sabatul și scopul său
a. Cum se raporta Hristos la legea lui Dumnezeu și la Sabat? Isaia 42:21.
„Isus venise să ‚vestească o lege mare și minunată’. El nu urmărea să-i scadă demnitatea, ci să i-o mărească. […] El venise pentru a elibera Sabatul de cerințele acelea împovărătoare, care făcuseră din el un blestem, în loc de binecuvântare.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 206, cap. 21: Betesda și Sinedriul.
b. Ce ar trebui și ce nu ar trebui să se facă în Sabat? Exodul 20:8-11.
„Dintre nenorociții de la scăldătoare, [Hristos] a ales cazul cel mai grav ca să exercite asupra lui puterea Sa vindecătoare și i-a poruncit omului să-și ducă patul prin oraș, ca să vestească lucrarea mare săvârșită asupra lui. Lucrarea aceasta urma să stârnească discuții cu privire la ce anume era îngăduit să se facă în Sabat și urma să dea ocazie ca El să denunțe restricțiile impuse de iudei cu privire la Ziua Domnului și să declare fără valoare tradițiile lor.
Isus le-a declarat că lucrarea de a-i vindeca pe cei bolnavi era în armonie cu legea privitoare la Sabat. Era în armonie cu lucrarea îngerilor lui Dumnezeu, care urcă la cer fără încetare și coboară pentru a sluji omenirii suferinde […]
Și omul are, de asemenea, o lucrare de făcut în ziua aceasta. Nevoile vieții trebuie satisfăcute, bolnavii trebuie îngrijiți, lipsurile celor în nevoie trebuie împlinite. Acela care neglijează să-i ajute în Sabat pe suferinzi nu va fi socotit fără vină. Sfânta zi de odihnă a Domnului a fost făcută pentru om și faptele de milă sunt în armonie desăvârșită cu scopul urmărit prin ea. Dumnezeu nu dorește ca făpturile Lui să sufere nici măcar o oră fie în Sabat, fie în altă zi, dacă acea suferință poate să fie îndepărtată.” – Ibid., p. 206, 207.
Vineri
14 martie
Întrebări pentru revizuire personală
1. Ce credință era răspândită despre scăldătoarea de la Betesda?
2. Ce caz special I-a atras atenția lui Isus?
3. Cum poate fi vindecată paralizia noastră spirituală?
4. Ce i-a deranjat pe evrei cu privire la minunea vindecării paraliticului?
5. Ce tip de lucrare este în armonie cu legea Sabatului?