Duminică
23 martie
1. Suflete înfometate
a. În afară de ucenici, cine altcineva era cu Hristos când a traversat Marea Galileii înainte de Paște? Ioan 6:1, 2.
„Hristos Se retrăsese cu ucenicii Săi într-un loc liniștit, dar această ocazie rară de liniște a fost curând întreruptă. Ucenicii credeau că s-au retras într-un loc unde nu vor fi tulburați; dar, îndată ce mulțimea a simțit lipsa Învățătorului, a întrebat: ‚Unde este?’ Câțiva observaseră direcția în care plecase Isus cu ucenicii. Mulți au plecat pe uscat, pe când alții au plecat după ei cu corabia. Paștele era aproape și, din locuri apropiate sau depărtate, grupe de pelerini în drumul lor către Ierusalim se adunau să-L vadă pe Isus. Au mai venit pe lângă ei și alții, până când s-au adunat la un loc cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. Înainte ca Isus să ajungă la țărm, o mare mulțime Îl aștepta. Dar El a coborât fără să fie observat de ei și a rămas câtva timp la o parte cu ucenicii Lui.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 364, cap. 39: „Dați-le voi să mănânce”.
b. Descrieți condiția spirituală a mulțimii de oameni? Marcu 6:34.
Luni
24 martie
2. Îngrijindu-se de nevoile noastre
a. Ce a observat Isus că avea nevoie mulțimea – și cum a folosit această oportunitate pentru a testa credința ucenicului Său, Filip? Ioan 6:3-6.
„De pe coasta muntelui, El a privit la mulțimea în mișcare și inima Lui s-a umplut de milă. Cu toate că era întrerupt și că I se răpea odihna, nu era lipsit de răbdare. Când S-a uitat la oamenii care veneau mereu, a văzut că acolo era o nevoie mai mare, care trebuia să fie luată în seamă. ‚I S-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care nu aveau păstor.’ Părăsind locul Său retras, a găsit un loc potrivit de unde putea să le dea ajutor. Ei nu primiseră niciun ajutor de la preoți și conducători, dar de la Hristos porneau valuri de viață vindecătoare atunci când îi învăța pe oameni calea mântuirii. […]
În ziua aceea, li s-a părut că cerul s-a coborât pe pământ și nici nu-și dădeau seama câtă vreme trecuse de când nu mai mâncaseră ceva.
În cele din urmă, ziua s-a sfârșit. Soarele cobora spre apus și, cu toate acestea, oamenii zăboveau. Isus lucrase toată ziua fără să mănânce sau să Se odihnească. Era palid de oboseală și de foame, iar ucenicii L-au rugat să înceteze munca. Dar El nu Se putea retrage din mulțimea care se îmbulzea în jurul Lui. […]
El, care arăta oamenilor calea pe care să-și câștige pacea și fericirea, era la fel de preocupat de nevoile lor vremelnice ca de cele spirituale. Oamenii erau obosiți și slăbiți. Erau acolo mame cu copilași în brațe și copii mici, care se agățau de rochiile lor. Mulți stătuseră ore întregi în picioare. […]
Mulți veniseră de departe și nu mâncaseră nimic de dimineața. În orașele și satele învecinate puteau să cumpere hrană. Dar Isus a zis: ‚Dați-le voi să mănânce’ și, întorcându-se către Filip, a întrebat: ‚De unde avem să cumpărăm pâine ca să mănânce oamenii aceștia?’ A spus lucrul acesta ca să încerce credința acestui ucenic.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 364, 365, cap. 39: „Dați-le voi să mănânce”.
b. Care a fost reacția lui Filip? Ioan 6:7.
„Filip a privit spre marea aceea de capete și s-a gândit că era cu neputință să se procure hrană pentru a împlini nevoile unei asemenea mulțimi. El a răspuns că pâinile care s-ar fi putut lua cu două sute de dinari nici n-ar ajunge să împartă la fiecare câte puțin.” – Ibid., p. 365.
Marți
25 martie
3. Orice era disponibil
a. Ce informație I-a oferit Andrei lui Isus – și ce le-a cerut mai apoi Domnul ucenicilor să facă? Ioan 6:8-10.
„Isus a întrebat ce s-ar fi putut găsi de mâncare la oameni. ‚Este aici un băiețel’, a zis Andrei, ‚care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atâția?’ Isus a cerut să fie aduse la El. Apoi le-a poruncit ucenicilor să așeze oamenii pe iarbă în cete de câte cincizeci sau o sută, pentru a ține ordine și pentru ca toți să fie martori la ceea ce urma El să facă.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 365, cap. 39: „Dați-le voi să mănânce”.
b. Explicați pașii pe care i-a făcut Isus în multiplicarea mâncării – și ce învățături putem extrage din acest lucru. Matei 14:19; Marcu 6:37-41; Ioan 6:11.
„Isus nu a căutat să-i atragă pe oameni la Sine satisfăcându-le dorința după lux. Pentru acea mare mulțime, obosită și înfometată în urma unei zile lungi și pline de emoții, hrana cea simplă a constituit o asigurare atât a puterii Sale, cât și a delicatei Sale purtări de grijă față de ei, în nevoile obișnuite ale vieții. Mântuitorul nu le-a făgăduit urmașilor Săi articolele de lux ale lumii; soarta lor poate sta sub semnul sărăciei; însă cuvântul Său stă drept chezășie că nevoia lor va fi satisfăcută, iar El a promis ceva mai bun decât binele pământesc — mângâierea constantă a propriei Sale prezențe.” – Divina vindecare, p. 47, Cele cinci pâini de orz au hrănit mulțimea.
„În acest miracol, Hristos a primit de la Tatăl; El a dat ucenicilor, ucenicii oamenilor, iar oamenii, unii altora. Tot astfel, toți care sunt uniți cu Hristos vor primi de la El pâinea vieții și o vor da și altora. Ucenicii Săi sunt mijloacele hotărâte de comunicare între Hristos și popor.” – Ibid., p. 49.
c. Despre ce lecție de adevărată slujire ni se aminteşte aici? Isaia 61:6.
„Ucenicii au adus la Isus tot ce aveau; însă El nu i-a poftit să mănânce. El i-a îndemnat să slujească poporului. Mâncarea s-a înmulțit în mâinile Lui, iar mâinile ucenicilor, care se îndreptau către Hristos, nu rămâneau niciodată goale. Mica provizie era suficientă pentru toți. Când mulțimea s-a săturat, au mâncat și ucenicii împreună cu Isus din hrana prețioasă oferită de cer.” – Ibid.
Miercuri
26 martie
4. Frumusețea împărțirii cu alții
a. Ce ar trebui să învățăm din instrucțiunea specifică dată de Isus după hrănirea mulțimii? Ioan 6:12, 13.
„Când s-au adunat coșurile cu firimituri, oamenii s-au gândit la prietenii lor de acasă. Doreau ca și ei să aibă parte de pâinea binecuvântată de Hristos. Conținutul coșurilor a fost împărțit acelora din mulțime care doreau, și ei l-au dus prin toate satele din jur.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 365, cap. 39: „Dați-le voi să mănânce”.
„Isus le-a zis ucenicilor Săi: ‚Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.’ (Ioan 6:12). Aceste cuvinte însemnau mai mult decât a pune alimentele în coșuri. Lecția era dublă. Nimic nu trebuie irosit. Nu trebuie să lăsăm să se piardă nici un avantaj vremelnic. Nu ar trebui să neglijăm nimic din ceea ce ar putea sluji spre folosul unei ființe omenești. Să fie strâns tot ceea ce va acoperi din necesitățile celor flămânzi de pe pământ. Cu aceeași grijă trebuie să tezaurizăm pâinea venită din cer, pentru a satisface nevoile sufletului. Trebuie să trăim prin fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. Nu trebuie să fie pierdut nimic din ceea ce a spus Dumnezeu. Nu trebuie să neglijăm nici măcar un singur cuvânt de care se leagă mântuirea noastră veşnică. Nici un cuvânt nu trebuie să cadă nefolositor pe pământ.” – Divina vindecare, p. 48, Cele cinci pâini de orz au hrănit mulțimea.
b. Chiar și când pare incomod sau imposibil, ce calitate creștină suntem invitați să avem? Isaia 58:6-8; 1 Petru 4:9.
„În orice stare de urgență, trebuie să căutăm ajutor de la Cel care are la îndemână resurse infinite. […]
Cât de ades ni se descurajează inimile când vedem nevoile celor săraci, celor neștiutori, celor bolnavi! Noi întrebăm: ‚Ce pot face resursele noastre limitate și puțina noastră tărie pentru a acoperi aceste nevoi teribile? N-ar fi mai bine să așteptăm ca altcineva, cu o pricepere mai mare, să conducă lucrarea sau vreo organizație să se ocupe de ea?’ Hristos spune: ‚Dați-le voi să mănânce’. Folosiți mijloacele, timpul și priceperea pe care le aveți. Aduceți-vă pâinile de orz la Isus.
Deși resursele voastre pot fi insuficiente pentru a hrăni mii, ele pot fi îndeajuns pentru a hrăni o persoană. În mâna lui Hristos, ele pot hrăni pe mulți. Asemenea ucenicilor, dați ceea ce aveți. Hristos va înmulți darul. El va răsplăti simpla și sincera noastră nădejde pe care ne-o punem în El. Ceea ce nu pare să fie decât un ajutor sărac se va dovedi o masă îmbelșugată.” – Ibid., p. 49, 50.
Joi
27 martie
5. Creatorul și Purtătorul nostru de grijă
a. De ce caracteristică minunată a lui Dumnezeu trebuie să nu uităm niciodată? Psalmi 37:25, 26; Filipeni 4:19.
„Harul lui Dumnezeu căzut peste bucăţica mică o face să fie îndestulătoare. Mâna lui Dumnezeu o poate înmulți însutit. Din resursele Sale poate întinde o masă în pustie. Prin atingerea mâinii Sale poate mări proviziile sărăcăcioase și să le facă îndestulătoare pentru toți. Puterea Lui a fost aceea care a înmulțit pâinile și spicele în mâinile fiilor prorocilor. […]
Când Isus a poruncit ucenicilor să dea mulțimii să mănânce, ei au răspuns: ‚N-avem decât cinci pâini și doi pești; afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta’. (Luca 9:13). Ce este aceasta pentru atât de mulți?
Învățătura este pentru copiii lui Dumnezeu din toate veacurile. Când Domnul dă o lucrare de făcut, oamenii să nu stea și să se întrebe cât de rezonabilă este porunca sau care va fi rezultatul probabil al eforturilor lor de a asculta. Hrana din mâna lor poate părea puțină pentru nevoile ce trebuie împlinite, dar în mâinile Domnului se va dovedi mai mult decât îndestulătoare. […]
Aceasta este marea nevoie a bisericii de astăzi — o înțelegere deplină a legăturii lui Dumnezeu cu aceia pe care i-a răscumpărat prin darul Fiului Său, o credință mai mare în înaintarea cauzei Sale pe pământ. Nimeni să nu piardă timp deplângând sărăcia mijloacelor lor văzute. Aparenţa exterioară poate fi nepromițătoare, dar puterea și încrederea în Dumnezeu vor spori mijloacele. El va înmulți darul adus cu mulțumire și rugăciune pentru binecuvântarea din partea Sa, așa cum a înmulțit hrana dată fiilor profeților și mulțimii obosite.” – Profeți și Regi, p. 241-243, cap. 19: Un proroc al păcii.
Vineri
28 martie
Întrebări pentru revizuire personală
1. Descrieți atitudinea poporului care asculta cuvintele lui Hristos.
2. Cum le-a satisfăcut Domnul nevoile fizice?
3. Ce învățăm din modul în care Hristos a păstrat mulțimea în ordine?
4. Ce ar trebui să ne amintim când ni se spune „Dați-le voi să mănânce”?
5. Descrieți momente când providența lui Dumnezeu pentru voi a fost în mod special remarcabilă.