Duminică
26 ianuarie
1. Un bărbat distins Îl caută pe Isus
a. Cine era Nicodim și cum era el considerat în ochii poporului? Ioan 3:1, 10.
„Nicodim avea o poziție înaltă și de mare încredere în națiunea iudeilor. El era foarte educat, avea talente puțin obișnuite și era un membru onorat al consiliului național. […] Cu toate că era bogat, învățat și onorat, fusese atras în mod neînțeles de umilul Nazarinean. Învățăturile pornite de pe buzele Mântuitorului îl impresionaseră foarte mult și dorea să cunoască mai mult din aceste adevăruri minunate.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 167 (cap. 16: În templul Său).
„Era un fariseu strict și se mândrea cu faptele lui bune. Era foarte stimat pentru binefacerile și dărnicia cu care susținea serviciul din templu și se simțea sigur de favoarea lui Dumnezeu.” – Ibid., p. 171 (cap. 16: În templul Său).
b. În ce timp al zilei a mers Nicodim să se întâlnească cu Isus? Ioan 3:2 p.p.
„Aflând prin cercetări anume făcute că locul unde Se retrage Mântuitorul este pe Muntele Măslinilor, el a așteptat până când orașul s-a cufundat în liniște și după aceea L-a căutat.” – Ibid., p. 168 (cap. 16: În templul Său).
Luni
27 ianuarie
2. Interviul privat
a. Ce demonstrează înțelegerea binevoitoare a lui Hristos în primirea vizitatorului Său la o oră atât de târzie în noapte? Psalmii 31:20, 21.
„[Nicodim] dorea din toată inima să stea de vorbă cu Isus, dar se ferea să meargă la El pe față. Ar fi fost prea umilitor pentru un conducător al iudeilor să admită că avea simpatie pentru un învățător al iudeilor până atunci atât de puțin cunoscut. Și dacă vizita lui ar fi ajuns la cunoștința Sinedriului, ar fi făcut ca asupra lui să se reverse disprețul și bănuielile lor. Așa că s-a hotărât să aibă o întâlnire tainică, scuzându-se pe motivul că, dacă ar fi mers pe față, și alții ar fi urmat pilda lui.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 168 (cap. 16: În templul Său).
b. Descrieți cum și-a început Nicodim conversația cu Hristos. Ioan 3:2.
„În prezenţa lui Hristos, Nicodim a simțit o stranie timiditate, pe care a căutat să o ascundă sub o aparență de calm și demnitate. „Învățătorule”, zise el, „știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”. Vorbind de darurile deosebite pe care le avea Isus ca învățător, precum și de puterea Lui uimitoare de a face minuni, el spera să netezească drumul spre această convorbire. Cuvintele lui aveau ca scop să exprime și să producă încredere, dar de fapt exprimau necredință. El nu Îl recunoştea pe Isus ca Mesia, ci numai ca pe un Învățător trimis de Dumnezeu.” – Ibid.
c. Cu ce concept l-a surprins în mod neașteptat Hristos pe Nicodim? Ioan 3:3.
„În loc să răspundă la aceste cuvinte de salut, Isus Și-a îndreptat privirea asupra vorbitorului ca și când ar fi citit în sufletul lui. În înțelepciunea Sa nețărmurită, a văzut în fața Sa un om care căuta adevărul. El știa pentru ce a venit și, cu dorința de a adânci și mai mult convingerea care se găsea în mintea ascultătorului, i-a vorbit în mod direct, spunând solemn, dar blând: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște de sus, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3).
Nicodim venise la Domnul cu gândul să aibă o discuție cu El, dar Isus i-a descoperit principiile fundamentale ale adevărului.” – Ibid., p 168-171.
Marți
28 ianuarie
3. Nașterea din nou
a. Cum a răspuns Nicodim la ceea ce a spus Hristos că avea el nevoie – și, asemenea lui, de ce avem și noi nevoie să experimentăm o naștere din nou? Ioan 3:4-8.
„Vorbirea figurată despre nașterea din nou pe care o folosise Isus nu era cu totul străină pentru Nicodim. Cei convertiți de la păgânism la credința lui Israel erau adesea asemănați cu niște copii de curând născuți. De aceea, el trebuie că a înțeles că ceea ce spusese Isus nu era de luat în sens literal. Dar, în virtutea nașterii sale ca israelit, el se socotea sigur de un loc în Împărăția lui Dumnezeu. Socotea că nu are nevoie de schimbare. De aici, surprinderea sa în faţa cuvintelor Mântuitorului. Mai mult, se simțea iritat de aplicarea lor atât de aproape la persoana sa. Mândria fariseului se lupta cu dorința sinceră a căutătorului după adevăr. El se mira că Hristos îi vorbește în felul acesta, fără a respecta poziția lui de conducător în Israel.
Scos prin surprindere din stăpânirea sa de sine, i-a răspuns lui Hristos în cuvinte pline de ironie: «Cum se poate naște un om când e bătrân?» Asemenea multora când li se prezintă adevăruri tăioase, el a dat pe față faptul că omul firesc nu primește lucrurile Duhului Sfânt. În el nu este nimic care să răspundă la lucrurile spirituale, pentru că lucrurile spirituale se judecă spiritual.
Dar Mântuitorul n-a întâmpinat argumentul cu argumente. Ridicându-și mâna cu demnitate solemnă, El a rostit adevărul cu o siguranță mai mare: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu»..” – Hristos, Lumina Lumii, p. 171 (cap. 16: În templul Său).
b. Când și cum poate un individ să fie născut din nou? Ioan 1:12, 13.
„«Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu», pentru ca omul să poată fi împăcat cu Dumnezeu. Prin meritele lui Hristos, el poate fi readus în armonie cu Făcătorul său. Inima lui trebuie reînnoită prin harul divin; el trebuie să aibă o viață nouă de sus. Această schimbare este nașterea din nou, fără de care, spunea Isus, el «nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu».” – Tragedia veacurilor, p. 467 (cap. 27: Redeșteptări moderne).
„Prin simplul act al credinței în Dumnezeu, Duhul Sfânt a dat naștere unei vieți noi în inima ta. Ești asemenea unui copil născut în familia lui Dumnezeu, și El te iubește așa cum iubește pe Fiul Său.” – Calea către Hristos, p. 51 (cap. 6: Credința și acceptarea).
Miercuri
29 ianuarie
4. Curățare și regenerare
a. Ce simbolizează curățarea și regenerarea care vin odată cu nașterea din nou? Marcu 16:16 (prima parte).
„Puterea transformatoare a lui Dumnezeu poate schimba înclinațiile moștenite și cultivate; căci religia lui Isus este înălțătoare. „Nașterea din nou” înseamnă transformare, o nouă naștere în Isus Hristos.” – Căminul adventist, p. 206, (cap. 33: Făgăduințele călăuzirii divine).
„Hristos a făcut din botez semnul intrării în Împărăția Lui spirituală. El a făcut din aceasta o condiție hotărâtă, pe care trebuie să o împlinească toți aceia care doresc să fie recunoscuți ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Mai înainte ca cineva să-și găsească un cămin în biserică, mai înainte de a trece pragul Împărăției spirituale a lui Dumnezeu, el trebuie să primească întipărirea Numelui divin: „Domnul neprihănirea noastră”. (Ieremia 23:6.)
Botezul este o foarte solemnă renunțare la lume. Aceia care sunt botezați în întreitul Nume al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, declară public, chiar de la intrarea lor în viața de creștin, că au părăsit serviciul lui Satan și au devenit membri ai familiei împărătești, copii ai Împăratului ceresc. Ei au ascultat de porunca: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei ... nu vă atingeți de ce este necurat”. Și față de ei este împlinită profeția: „Vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”. (2 Corinteni 6:17-18.)” – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 91 (cap. Botezul).
b. Ce este declarat cu privire la natura noastră umană rea și planul lui Dumnezeu de a ne transforma? Ioan 3:6; Ieremia 17:9; Efeseni 5:26, 27.
„Este imposibil ca noi, prin noi înșine, să scăpăm din prăpastia păcatului în care ne-am afundat. Inimile noastre sunt rele și nu le putem schimba. […] Educația, cultura, exercitarea voinței, eforturile omenești: toate acestea au sfera lor cuvenită, dar aici ele sunt cu totul fără putere. Ele pot produce o corectă comportare exterioară, dar nu pot schimba inima; ele nu pot curăți izvoarele vieții. Trebuie să existe o putere care să lucreze dinăuntru, o nouă viață de sus, mai înainte ca oamenii să poată fi schimbați de la păcat la sfințenie. Această putere este Hristos. Numai harul Său poate să învioreze puterile fără viață ale sufletului și să-l atragă spre Dumnezeu, spre sfințire.” – Calea către Hristos, p. 18 (cap. 2: Păcătosul are nevoie de Hristos).
Joi
30 ianuarie
5. O nouă viață și noi acțiuni
a. Ce mesaje au scris mai târziu apostolii despre schimbarea perspectivei, care apare odată cu nașterea din nou? Galateni 2:20; 1 Ioan 2:15-17.
„Puterea lui Dumnezeu de a converti poate transforma înclinațiile moștenite și cultivate; căci religia lui Isus este înălțătoare. „Nașterea din nou” înseamnă transformare, o nouă naștere în Isus Hristos.” – Căminul adventist, p. 206 (cap. 33: Făgăduințele călăuzirii divine).
„[Pavel] era convins că, dacă mintea oamenilor ar putea fi făcută să înțeleagă uimitorul sacrificiu făcut de Maiestatea cerului, tot egoismul ar fi alungat din inima lor. El îndreaptă atenția mai întâi către poziția pe care o ocupa Hristos în cer, la sânul Tatălui Său; Îl descoperă apoi renunțând la slava Sa și supunându-Se de bunăvoie tuturor condițiilor umilitoare ale naturii umane, asumându-Și responsabilitățile unui slujitor și devenind ascultător până la moarte, și încă moartea cea mai infamă și mai revoltătoare, cea mai rușinoasă și mai agonizantă — moartea pe cruce. Pot creștinii să contemple această minunată manifestare a dragostei lui Dumnezeu față de om fără să simtă dragoste și fără să realizeze faptul că noi nu suntem ai noștri? Un astfel de Stăpân nu ar trebui slujit din obligație, din lăcomie sau din motive egoiste.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 458 (subcap. Casele noastre de editură).
„Am să vă spun ceea ce Domnul Hristos i-a spus lui Nicodim: «Trebuie să vă nașteți din nou». Aceia care au pe Hristos domnind înăuntrul ființei lor nu vor simți nicio dorință de a imita fastul lumii. Ei vor purta peste tot standardul crucii, dând totdeauna mărturie despre scopuri mai înalte, teme mai nobile decât acelea de care este absorbită lumea. Îmbrăcămintea noastră, locuințele noastre, vorbirea noastră trebuie să mărturisească despre consacrarea noastră lui Dumnezeu. Ce putere i-ar însoți pe aceia care ar dovedi astfel că au renunțat la toate pentru Hristos!” – Ibid, vol. 5, p. 189 (subcap. Lumea în biserică).
Vineri
31 ianuarie
Întrebări pentru revizuire personală
1. Datorită faptelor sale bune, cum se privea Nicodim pe sine?
2. Cum s-a comportat Nicodim în prezența lui Hristos?
3. Ce înseamnă să fii „născut din nou”?
4. Cum are loc nașterea din nou?
5. Ce schimbare în atitudine are loc ca rezultat al nașterii din nou, și de ce?