Iubiţi fraţi din întreaga lume,
Calde salutări creştine cu următoarele cuvinte inspirate: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să meargă, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6).
„Acum, ca niciodată mai înainte, trebuie să înţelegem adevărata ştiinţă a educaţiei. Dacă nu înţlegem aceasta, nu vom avea niciodată un loc în împărăţia lui Dumnezeu. ‚Şi viaţa veşnică este aceasta, să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis tu’ (Ioan 17:3). Dacă acesta este preţul cerului, să nu fie desfăşurată educaţia noastră în această direcţie?” Minte, Caracter şi Personalitate, vol. 1, pg. 53.
Tocmai am terminat de citit Testimonies, vol. 6, pg. 126-167 eng., secţiunea 3, intitulată „Educaţia – Nevoia de reformă a educaţiei.”
Acesta este un mesaj foarte solemn, care pretinde o atenţie specială din partea conducătorilor noştri la toate nivelurile şi în special din partea predicatorilor, prezbiterilor, conducătorilor de câmp şi învăţătorilo. Totuşi, credem că toţi membrii noştri, şi în special părinţii, ar trebui să acorde o atenţie specială acestei solii.
Suntem foarte preocupaţi cu privire la şcolile noastre din diferite ţări. Dacă urmăm indicaţiile divine în materie de educaţie, şcolile noastre vor fi cele mai bune instrumente pentru câştigarea de suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Luând în consideraţie faptul că precedentul capitol menţionat conţine o cantitate mai mare de material, am ales cele mai pregnante paragrafe din el pentru lectură. Totuşi, aş recomanda cu căldură lecturarea întregii secţiuni ale Elenei White (din care prezentăm extrase cu sublinierile adăugate):
Nevoia de reformă a educaţiei
„Ei vor zidi iarăși pe vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam.... Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit: «Dregător de spărturi», «Cel ce drege drumurile» și face țara cu putință de locuit”. (Isaia 61, 4; 58, 12.) Cuvintele acestea ale inspirației prezintă înaintea credincioșilor în adevărul prezent lucrarea care trebuie să fie făcută acum în educația copiilor și a tineretului nostru. Atunci când adevărul pentru aceste zile de pe urmă va fi adus în lume prin proclamarea soliilor primului înger, al doilea și al treilea, ne-a fost arătat că, în ceea ce privește educația copiilor noștri, trebuie să fie introdusă o nouă rânduială; dar s-a cerut mult timp pentru a înțelege ce anume schimbări trebuie să se facă. {6M 126.1}
Lucrarea noastră este o lucrare reformatoare; și este planul lui Dumnezeu ca, prin lucrarea deosebită care se face prin instituțiile noastre de educație, atenția oamenilor să fie atrasă la ultimul mare efort de a-i salva pe cei care pier...
Trebuie să se dea cea mai sârguincioasă atenție educației care va oferi cunoașterea mântuirii și va face ca viața și caracterul să se conformeze asemănării divine. Iubirea lui Dumnezeu și curăția sufletului, țesute în viață asemenea unor fire de aur, iată ce are în adevăr valoare. Înălțimea pe care omul o poate ajunge în felul acesta încă n-a fost pe deplin înțeleasă. {6M 127.1}
Pentru realizarea acestei lucrări trebuie să se așeze o temelie larg cuprinzătoare. Trebuie să se introducă un scop și să i se găsească un loc, iar elevii trebuie să fie ajutați să aplice principiile biblice la tot ceea ce fac. Tot ce e strâmb, tot ce este sucit, în afara liniei drepte, trebuie să fie lămurit, arătat și evitat, deoarece este o nelegiuire care nu trebuie să fie continuată. E important ca fiecare profesor să iubească și să cultive principii și învățături sănătoase, deoarece aceasta este lumina ce trebuie să fie reflectată pe cărarea tuturor elevilor. {6M 127.2}
Solia îngerului al treilea în școlile noastre
În cartea Apocalipsului, citim despre o lucrare specială, pe care Dumnezeu dorește ca poporul Lui să o facă în aceste zile de pe urmă. El a descoperit Legea Sa și ne-a arătat adevărul pentru acest timp. Adevărul acesta se desfășoară fără încetare, și Dumnezeu intenționează ca noi să manifestăm inteligență cu privire la el, pentru ca să putem fi în stare să facem deosebirea între bine și rău, între neprihănire și nelegiuire. {6M 127.3}
Solia îngerului al treilea, marele adevăr de punere la probă pentru acest timp, trebuie să fie o materie de studiu în toate instituțiile noastre…
„Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1, 9-10, 1-3.) Aceasta este o educație care trebuie să se facă cu răbdare. Învățăturile noastre trebuie să fie însușite pentru vremea în care trăim, și învățătura noastră religioasă să fie dată în armonie cu soliile pe care le trimite Dumnezeu. {6M 128.2}
Noi urmează să stăm în fața magistraților pentru a da seama de ascultarea noastră de Legea lui Dumnezeu și pentru a face cunoscut temeiurile credinței noastre. Și tineretul ar trebui să înțeleagă lucrurile acestea. Ei ar trebui să cunoască lucrurile care urmează să se întâmple mai înainte de încheierea istoriei lumii. Lucrurile acestea au de a face cu fericirea noastră veșnică, iar învățătorii și elevii (studenții) ar trebui să le dea mai multă atenție. Prin scris și viu grai, ar trebui să se dea cunoștințe care să fie o hrană, la timpul potrivit, nu numai pentru cei tineri, ci și pentru cei ajunși în anii maturității... {6M 128.3}
Vom face noi, ca popor, această lucrare data de Dumnezeu? Vom urma noi cu atenţie întreaga lumină, care a fost data, ţinând în mod constant înaintea noastră singurul ţel de a-I califica pe studenţi pentru împărăţia lui Dumnezeu?...
Noi trăim în mijlocul scenelor de încheiere a acestor vremuri primejdioase. Domnul a prevăzut necredința care predomină acum cu privire la revenirea Sa; și, de repetate ori, El a dat avertizări în Cuvântul Său că evenimentul acesta va fi neașteptat. Ziua cea mare va veni ca un laț „peste cei ce locuiesc pe toată fața pământului”. (Luca 21, 35.) Dar există două categorii. Uneia apostolul îi prezintă cuvintele acestea încurajatoare: „Voi fraților nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț”. (1 Tesaloniceni 5, 4.) …
Trebuie să se aducă la îndeplinire marea și grandioasa lucrare de a scoate un popor care să aibă un caracter asemenea lui Hristos și care să fie în stare să stea în picioare în Ziua Domnului. Atâta vreme cât plutim pe curentul lumii, nu avem nevoie nici de pânză nici de rame. Osteneala noastră începe însă atunci când ne întoarcem pentru a vâsli împotriva curentului. Satana va introduce tot felul de teorii pentru a perverti adevărul. Lucrarea va merge greu, deoarece, de la căderea lui Adam, moda lumii a fost să păcătuiască…
Atunci să nu se mai piardă timp în stăruirea asupra multor lucruri care nu sunt esențiale și care n-au nici o legătură cu nevoile prezente ale poporului lui Dumnezeu. Să nu se mai piardă timp cu înălțarea oamenilor care nu cunosc adevărul, deoarece „timpul este aproape”. Nu e acum timp pentru a umple mintea cu teorii numite în vorbirea populară „educația înaltă”. Timpul folosit pentru ceea ce nu tinde să facă sufletul, ca să fie asemenea lui Hristos, este un timp pierdut pentru veșnicie. Noi nu ne putem îngădui așa ceva, deoarece fiecare moment este încărcat cu interese veșnice. Acum, când e aproape să înceapă marea lucrare a judecății celor vii, să îngăduim oare ca o ambiție nesfințită să ia inima în stăpânire și să ne facă să neglijăm educația cerută pentru a face față nevoilor acestor zile primejdioase? {6M 130.1}
Studiul Bibliei
Studiul Bibliei este necesar îndeosebi în școli. Elevii trebuie să fie înrădăcinați și întemeiați în adevărul divin. Atenția lor trebuie să fie atrasă nu la ceea ce spun oamenii, ci la Cuvântul lui Dumnezeu. Mai presus de toate celelalte cărți, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie studiul nostru, marele manual de studiu, temelia oricărei educații, iar copiii noștri trebuie să fie educați în adevărurile cuprinse în el, indiferent de obiceiurile și deprinderile de mai înainte. Făcând lucrul acesta, profesorii și elevii vor afla comoara ascunsă, educația superioară. {6M 131.3}
Rânduielile biblice trebuie să fie călăuza vieții de toate zilele. Crucea lui Hristos trebuie să fie tema care să descopere lecțiile pe care trebuie să le studiem și să le practicăm. Hristos trebuie să fie adus în toate studiile, pentru ca elevii să soarbă cunoașterea de Dumnezeu și să-L poată reprezenta pe El în caracter. Desăvârșirea Lui trebuie să fie studiul nostru acum și în veșnicie. Cuvântul lui Dumnezeu, rostit de Hristos în Vechiul și în Noul Testament, este pâinea venită din cer; dar mare parte din ceea ce este numit știință este un fel de mâncare de origine omenească, o hrană stricată ea nu este mană adevărată. {6M 132.1}…
Studiul Cuvântului lui Dumnezeu va trebui să ia locul studiului acelor cărți care au dus mintea oamenilor la misticism, departe de adevăr. Principiile lui vii, întrețesute în viața noastră, vor fi unica noastră apărare în încercări și ispite; învățătura lui dumnezeiască este singura cale către succes. Atunci când încercările vin asupra fiecărui suflet, au loc apostazii. Unii se vor dovedi violenți, aroganți și încrezuți, și se vor abate de la credință, suferind naufragiu în cele ale credinței. De ce? Deoarece ei nu au trăit „cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Ei nu au săpat adânc și nu și-au făcut sigură temelia.
Atunci când cuvintele Domnului le sunt prezentate prin solii Săi aleși, ei murmură și socotesc că drumul e prea strâmt. În capitolul al șaselea al Evangheliei lui Ioan, citim despre unii care erau socotiți ucenici ai lui Hristos, dar cărora, atunci când le-a fost prezentat în mod lămurit adevărul, nu le-a plăcut și nu au mai mers cu El. Tot la fel și acești elevi (studenți) superficiali se vor depărta de Hristos. {6M 132.3}
Oricine a fost convertit la Dumnezeu este chemat să crească în iscusința sa, folosindu-și talanții. Fiecare ramură a Viței celei vii care nu crește este tăiată și aruncată la gunoi. Prin urmare, care ar trebui să fie caracterul educației date în școlile noastre? Să fie potrivit cu înțelepciunea acestei lumi sau potrivit cu înțelepciunea de sus? Oare nu se vor trezi profesorii la răspunderea pe care o au în privința aceasta și nu vor vedea ei cum Cuvântul lui Dumnezeu are un loc mult mai cuprinzător în instruirea ce se face în școlile noastre? {6M 133.1}
Instruirea de lucrători
Un mare obiectiv al școlilor noastre este acela de formare a tineretului pentru a se angaja în slujba instituțiilor noastre și în diferitele ramuri ale lucrării Evangheliei. Oamenilor de pretutindeni trebuie să li se prezinte Biblia. A venit timpul, timp important, când prin solii lui Dumnezeu sulul sfânt să fie desfășurat înaintea lumii. Adevărul cuprins în solia primului, celui de-al doilea, și al treilea înger trebuie să fie dus la orice neam, seminție, limbă și popor; ea trebuie să lumineze întunericul fiecărui continent și să se extindă în insulele mării. Nimic de natură omenească nu trebuie să fie îngăduit să întârzie lucrarea aceasta. Pentru a se realiza lucrul acesta, este nevoie de talente cultivate și consacrate; este nevoie de persoane care pot face o lucrare excelentă în smerenia lui Hristos, datorită faptului că eul este ascuns în Hristos...
E nevoie urgentă de lucrători în câmpul Evangheliei. Sunt necesari tineri pentru lucrarea aceasta; Dumnezeu îi cheamă. Educația lor este de o primă importanță în colegiile noastre și în nici un caz ea nu trebuie să fie ignorată sau socotită ca o lucrare de mâna a doua. Este cu totul greșit ca profesorii, sugerându-le alte ocupații, să-i descurajeze pe tinerii care ar putea fi calificați să facă o lucrare acceptabilă în lucrarea pastorală. Aceia care ridică stavile pentru a-i împiedica pe tineri să se pregătească pentru lucrarea aceasta lucrează contra planurilor lui Dumnezeu, și ei vor da socoteală de purtarea lor. În rândurile noastre, sunt oameni cu talente mai mult decât obișnuite. Dacă talentele lor ar fi puse la lucru, noi am avea douăzeci de predicatori acolo unde nu avem acum decât unul. {6M 135.1}…
În școlile noastre, ar trebui ca infirmierii misionari să fie instruiți de medici bine calificați, și, ca o parte a educației lor, să învețe cum să lupte cu boala și să pună în evidență valoarea leacurilor naturale. Lucrarea aceasta este foarte necesară…
Cel mai bun talent pastoral ar trebui angajat în învăţarea Bibliei în şcolile noastre. Acei aleşi pentru această lucrare trebuie să fie cercetători profunzi ai Bibliei şi să aibă o experienţă creştină profună, iar salariile lor ar trebui să fie plătite din zecime…
Elementele succesului
În lucrarea de reformă, profesorii și elevii ar trebui să conlucreze, fiecare lucrând în modul cel mai folositor pentru a face ca școlile noastre să fie astfel încât Dumnezeu să le poată aproba. Unitatea de acțiune este necesară pentru succes…
Piedici în calea reformei
În oarecare măsură, Biblia a fost introdusă în școlile noastre și s-au făcut unele eforturi în direcția reformei; dar este foarte dificil să adopți principii drepte după ce o vreme atât de îndelungată ai fost obișnuit cu metode populare. Primele încercări de a schimba vechile obiceiuri au adus încercări grele asupra acelora care voiau să meargă pe calea arătată de Dumnezeu. S-au făcut greșeli care s-au soldat cu mari pierderi, au fost obstacole care au tins să ne țină pe cărări obișnuite, lumești, și să ne împiedice să prindem adevăratele principii ale educației. Celor nepocăiți, care văd lucrurile de la nivelul câmpiilor egoismului, necredinței și indiferenței omenești, principiile și metodele drepte li s-au părut ca fiind greșite... {6M 141.1}
Acum noi trebuie să începem din nou. Trebuie să se treacă la reforme cu inima, cu sufletul și cu voința. Erorile poate că au încărunțit de bătrânețe, dar bătrânețea nu face din eroare adevăr și nici din adevăr eroare. Mult prea mult au fost urmate vechile obiceiuri și deprinderi. Domnul vrea acum ca orice idee care este falsă să fie îndepărtată de la profesori și elevi. Noi nu suntem liberi să învățăm ceea ce ar corespunde cu standardul lumii sau cu standardul bisericii numai pentru că așa este obiceiul să facem. Standardul trebuie să fie învățăturile date de Hristos. Ceea ce a spus Domnul Hristos cu privire la educația ce trebuie să fie dată în școlile noastre trebuie să fie respectat cu strictețe, căci, dacă nu are loc, în unele privințe, o educație de un caracter cu totul diferit de ceea ce s-a făcut în unele din școlile noastre, nu ar fi trebuit să intrăm în cheltuieli pentru a cumpăra terenuri și a ridica clădiri pentru școli. {6M 142.1}
Unii susțin că, dacă învățământul religios urmează să devină proeminent, școlile noastre vor deveni nepopulare, pentru că aceia care nu sunt de credința noastră nu vor veni la școlile noastre. Foarte bine; lăsați-i atunci să se ducă la alte școli, unde vor găsi un sistem de educație care ar corespunde gustului lor. E planul lui Satana ca prin considerațiile acestea să împiedice realizarea scopului pentru care au fost înființate școlile noastre. Împiedicați de uneltirile lui, administratorii judecă în felul lumii, copiază planurile ei și imită obiceiurile ei. Mulți și-au dat pe față atât de mult lipsa de înțelepciune de sus, încât au reușit să se unească cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai adevărului și să procure distracții lumești pentru elevi. Făcând astfel, ei își atrag mânia lui Dumnezeu, deoarece duc pe elevi pe o cale greșită și fac lucrarea lui Satana. Cu această lucrare, cu toate rezultatele ei, aceștia va trebui să fie confruntați la bara judecății lui Dumnezeu. {6M 142.2}
Cei care pornesc pe o astfel de cale arată că nu se poate avea încredere în ei. După ce răul a fost făcut, ei ar putea să-și mărturisească greșeala; dar pot ei anula influența pe care au exercitat-o? Se va rosti aprobarea cerească: „Bine rob bun” în dreptul acelora care au fost necredincioși față de însărcinarea lor? Acești lucrători necredincioși nu au clădit pe Stânca cea Veșnică, iar temelia lor se va dovedi că este nisip mișcător. Atunci când Domnul ne cere să fim deosebiți și aparte, cum putem noi pretinde popularitate sau să căutăm să imităm obiceiurile și practicile lumii? „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu”? (Iacov 4, 4.) {6M 143.1}
A coborî stindardul pentru a asigura popularitatea și a spori numărul, și apoi a face din această sporire un motiv de bucurie dovedește multă orbire. Dacă numărul ar fi o dovadă a succesului, Satana ar putea pretinde întâietatea, deoarece, în lumea aceasta, marea majoritate o formează urmașii săi. Ceea ce constituie o dovadă a prosperității unei școli este gradul de putere morală care predomină. Ceea ce ar trebui să fie un izvor de bucurie și recunoștință nu este numărul, ci virtutea, inteligența și evlavia celor care alcătuiesc școlile noastre. Atunci e cazul ca școlile noastre să se schimbe după felul lumii și să se țină de obiceiul și modelele ei? „Vă îndemn dar fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”. (Romani 12, 1.2.) {6M 143.2}
Oamenii vor folosi toate mijloacele cu putință pentru a face mai puțin vizibilă deosebirea dintre adventiștii de ziua a șaptea și cei care țin ziua întâi a săptămânii. Mi-a fost prezentată o grupă sub numele de adventiști de ziua a șaptea, care sfătuiau ca steagul, sau semnul care face din noi un popor deosebit, să nu fie înălțat așa de izbitor, deoarece, pretindeau ei, nu aceasta este calea cea mai bună pentru obținerea succesului de către instituțiile noastre. Dar acum nu e un timp când să coborâm steagul nostru, să ne rușinăm de credința noastră. Steagul acesta distinctiv, descris în cuvintele: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”, trebuie să fie purtat în toată lumea, până la încheierea timpului de probă. Acum trebuie să se facă eforturi sporite pentru a înainta în diferite locuri; nu trebuie să aibă loc o ascundere a credinței noastre pentru a ne asigura susținerea din partea oamenilor. Adevărul trebuie să fie dus sufletelor gata să piară, iar dacă el e ascuns în vreun fel sau altul, Dumnezeu este dezonorat, și sângele oamenilor va fi pe hainele noastre. {6M 144.1}
Atâta vreme cât cei angajați în instituțiile noastre umblă smeriți cu Dumnezeu, ființele inteligente ale cerului vor conlucra cu ei; dar nimeni să nu uite că Dumnezeu a zis: „Voi cinsti pe cine Mă cinstește”. (1 Samuel 2, 30.) Nici măcar pentru o clipă nu ar trebui să aibă cineva impresia că ar fi spre folosul lui să-și ascundă credința și doctrina de cei necredincioși din lume, temându-se că el nu va mai fi atât de mult stimat, dacă principiile sale vor fi cunoscute. Hristos cere de la toți urmașii Săi o mărturisire sinceră și bărbătească a credinței. Fiecare să-și ocupe poziția și să fie ceea ce Dumnezeu intenționează ca el să fie — o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Universul întreg privește cu un interes ce nu poate fi descris, spre a vedea lucrarea de încheiere a unei lupte dintre Hristos și Satana… Nu lăsați niciodată ca, din lașitate sau din socoteli lumești, adevărul să fie pus pe planul al doilea. {6M 144.2}
Către profesori și administratori
Îi invit pe membrii corpului profesoral din școlile noastre să facă uz de judecata sănătoasă și să lucreze la un nivel mai înalt. Instituţiile noastre școlare trebuie să fie curățite de orice zgură. Instituțiile noastre trebuie să fie conduse pe baza principiilor creștine, dacă vor să triumfe asupra obstacolelor ce le stau împotrivă…
Noi nu trebuie să înălțăm stindardul nostru numai așa puțin deasupra stindardelor lumii, ci trebuie să facem ca deosebirea să iasă bine în evidență. Motivul pentru care am avut așa de puțină influență asupra rudelor și cunoștințelor necredincioase este acela că a fost o deosebire atât de mică și nu atât de hotărâtă între practicile noastre și acelea ale lumii… {6M 147.3}
Dacă e să ajungem vreodată la cer, aceasta se va face legând sufletele cu Hristos, prin sprijinirea pe El, prin desfacerea de lume, de nebuniile și vrăjile ei…
Noi nu trebuie să-i înălțăm pe oameni, ci pe Dumnezeu, singurul Dumnezeu viu și adevărat. Viața neegoistă, spiritul generos, plin de sacrificiu de sine, simpatia și iubirea acelora care dețin poziții de încredere în instituțiile noastre, ar trebui să aibă o influență curățitoare și înnobilatoare, care va fi în mod elocvent în favoarea binelui. Cuvintele lor de sfătuire nu vor veni atunci dintr-un spirit mulțumit de sine și îngâmfat, ci virtuțile lor pline de modestie vor fi mai de preț decât aurul…
Reformatorii nu sunt distrugători. Ei nu vor căuta niciodată să-i prăpădească pe aceia care nu sunt de acord cu planurile lor și nu le seamănă. Reformatorii trebuie să înainteze, nu să dea înapoi. Ei trebuie să fie hotărâți, fermi, stăruitori, neclintiți, dar fermitatea nu trebuie să degenereze într-un spirit dominator. Dumnezeu dorește ca toți aceia care-I servesc să fie tari ca stânca atunci când e vorba de principii, dar blânzi și smeriți cu inima, așa cum a fost Hristos. Atunci, rămânând în Hristos, ei pot face lucrarea pe care ar face-o El, dacă ar fi în locul lor. Un spirit aspru, osânditor, nu este esențial pentru eroism în reformele prezente. Toate metodele egoiste, folosite în slujba lui Dumnezeu, sunt o urâciune înaintea Lui… {6M 151.1}
S-ar putea să fie greu pentru profesori să abandoneze idei și metode pe care le-au îndrăgit de multă vreme; dar, dacă vor întreba cu sinceritate și umilință la fiecare pas: „Este aceasta calea Domnului?” Și se vor supune călăuzirii Lui, El îi va îndruma pe căi sigure, și vederile lor se vor schimba prin experiență… {6M 155.1}
Nimeni altul decât numai Acela care l-a creat pe om, numai El poate săvârși o schimbare în inima omului. Numai Dumnezeu poate da creșterea. Fiecare profesor trebuie să-și dea seama că el trebuie să fie condus de instrumente divine. Judecata omenească și ideile celor mai cu experiență oameni tind să fie nedesăvârșite și greșite, iar instrumentul slab, supus propriilor sale trăsături ereditare de caracter, are nevoie de a se supune sfințirii Duhului Sfânt în fiecare zi, altfel eul va apuca frânele și va dori să conducă. În spirit blând și smerit de ucenic, toate metodele, planurile și ideile omenești trebuie să fie aduse la Dumnezeu pentru îndreptare sau aprobare; de nu, energia nestăvilită a lui Pavel sau logica îndemânatică a lui Apolo va fi fără de efect în convertirea de suflete. {6M 167.2}
Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pg. 126-167.
Al vostru frate în fericita nădejde,
Davi Paes Silva