Back to top

Sabbath Bible Lessons

Sublinieri din profeții mici

 <<    >> 
SABAT, 7 MARTIE 2026 Lecția 10
Reverența față de Cel Atotștiutor VERSET DE MEMORAT: „Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (Habacuc 2:20)
Recomandare pentru studiu:   Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 491–500 (Purtarea în casa lui Dumnezeu). 
„Reverența față de casa lui Dumnezeu a devenit aproape inexistentă... Avem motive din belșug să păstrăm un spirit fierbinte și devotat în închinarea noastră către Dumnezeu. Avem chiar mai multe motive să fim atenți și plini de respect în închinare decât aveau evreii.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 495 (Purtarea în casa lui Dumnezeu).

1. O ÎNTREBARE MARE Duminică, 1 martie
a. Ce a exprimat profetul Habacuc în rugăciunea sa de început către Dumnezeu? Habacuc 1:1–4. „Din punct de vedere omenesc, scopul divin pentru națiunea aleasă părea aproape imposibil de împlinit. Apostazia din secolele trecute adunase putere odată cu trecerea anilor; zece dintre seminții fuseseră împrăștiate printre păgâni; doar semințiile lui Iuda și Beniamin mai rămăseseră, iar chiar și acestea păreau acum pe marginea ruinării morale și naționale. Profeții începuseră să prevestească distrugerea totală a frumoasei lor cetăți, unde se afla templul construit de Solomon și unde se concentraseră toate speranțele lor pământești de măreție națională. Oare se putea ca Dumnezeu să Se abată de la scopul Său declarat de a aduce eliberare acelora care se încredeau în El? În fața persecuției neîncetate asupra celor neprihăniți și a prosperității aparente a celor răi, oare mai puteau cei care rămăseseră credincioși lui Dumnezeu să spere în zile mai bune? Aceste întrebări pline de neliniște au fost rostite de profetul Habacuc.” — Profeți și regi, pp. 384, 385 (cap. 32). b. Cum a răspuns Domnul? Habacuc 1:6–11.

2. RĂBDARE ÎN ÎNTÂRZIERE Luni, 2 martie
a. De ce a fost Habacuc dispus să accepte planul lui Dumnezeu? Habacuc 1:12, 13. „Dumnezeu a răspuns strigătului copiilor Săi credincioși. Prin mesagerul ales de El, El Și-a descoperit hotărârea de a aduce pedeapsă asupra națiunii care se întorsese de la El ca să slujească dumnezeilor păgânilor. În timpul vieții unora dintre aceia care atunci se interesau de viitor, El avea să modeleze în mod miraculos evenimentele națiunilor conducătoare ale pământului și să ridice pe babilonieni ca putere dominantă. Acești haldeeni, ‘grozavi și înfricoșători,’ aveau să se năpustească pe neașteptate asupra țării lui Iuda ca o nuia rânduită în mod divin.” — Profeți și regi, p. 385 (cap. 32). b. Ce lecție dată profetului a fost extrem de aplicabilă în experiența pionierilor adventiști timpurii? Habacuc 2:1–4. „Când a trecut timpul la care venirea Domnului fusese așteptată — în primăvara anului 1844 — aceia care Îl așteptaseră cu credință au fost pentru o vreme cuprinși de îndoială și nesiguranță. În timp ce lumea îi privea ca fiind complet înfrânți și dovediți că s-au lăsat amăgiți de o iluzie, sursa lor de mângâiere a rămas în continuare Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți au continuat să cerceteze Scripturile, examinând din nou dovezile credinței lor și studiind cu atenție profețiile pentru a primi mai multă lumină...Împletite cu profețiile pe care ei le consideraseră ca aplicându-se timpului celei de-a doua veniri erau instrucțiuni special adaptate stării lor de nesiguranță și suspans, încurajându-i să aștepte cu răbdare în credința că ceea ce atunci era întunecat pentru înțelegerea lor avea să fie lămurit la vremea potrivită. Printre aceste profeții se afla și cea din Habacuc 2:1–4...Încă din 1842, îndemnul dat în această profeție de a ‘scrie vedenia și de a o face clară pe table, pentru ca ,și cel ce aleargă să poată citi,’ l-a inspirat pe Charles Fitch să pregătească o hartă profetică pentru a ilustra viziunile din Daniel și Apocalipsa. Publicarea acestei hărți a fost considerată ca o împlinire a poruncii date de Habacuc. Totuși, nimeni atunci nu observase că în aceeași profeție era prezentată și o întârziere aparentă în împlinirea viziunii — un timp de așteptare.” — Tragedia veacurilor, pp. 391, 392 (cap. 22).

3. TRĂIND ÎN PREZENȚA LUI DUMNEZEU Marți, 3 martie
a. Cum i-a întărit Habacuc 2:4 pe credincioși în fiecare generație? Romani 1:16, 17. „Credința care l-a întărit pe Habacuc și pe toți cei sfinți și drepți în acele zile de mari încercări este aceeași credință care îi susține pe copiii lui Dumnezeu și astăzi. În cele mai întunecate ore, în cele mai descurajatoare împrejurări, credinciosul creștin își poate sprijini sufletul pe sursa întregii lumini și puteri. Zi de zi, prin credința în Dumnezeu, speranța și curajul său pot fi reînnoite. ‘Cel drept va trăi prin credința lui.’ În slujirea lui Dumnezeu nu trebuie să existe descurajare, ezitare sau teamă...Trebuie să prețuim și să cultivăm credința despre care au mărturisit profeții și apostolii—credința care se prinde de făgăduințele lui Dumnezeu și așteaptă eliberarea la timpul și în modul rânduit de El.” — Profeți și regi, pp. 386, 387 (cap. 32). b. Atunci când suntem ispitiți să ne îndoim sau să cădem în încumetare, ce trebuie să avem mereu în minte? Plângerile 3:25, 26; Habacuc 2:20. „Timpul de așteptare poate părea lung, sufletul poate fi apăsat de împrejurări descurajatoare, mulți în care s-a avut încredere pot să cadă pe drum; dar, împreună cu profetul care a căutat să încurajeze pe Iuda într-o vreme de apostazie fără precedent, să declarăm cu încredere: ‘Domnul este în templul Său cel sfânt; tot pământul să tacă înaintea Lui.’” — Profeți și regi, pp. 387, 388 (cap. 32).„Adevărata reverență față de Dumnezeu este inspirată de sentimentul măreției Sale infinite și de conștientizarea prezenței Sale.” — Educație, p. 242 (Comportamentul).„ ‘Numele Lui este Sfânt și înfricoșat’ (Psalmii 111:9). Îngerii, când Îl rostesc, își acoperă fețele. Cu câtă reverență ar trebui noi, cei căzuți și păcătoși, să Îl rostim cu buzele noastre!Trebuie să cinstim Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru volumul tipărit trebuie să arătăm respect, să nu-l folosim în mod comun sau să-l manevrăm cu nepăsare.” — Îndrumarea copilului, p. 538 (Venerație pentru ceea ce este sfânt).„Părinți, aveți grijă ce exemplu și ce idei le dați copiilor voștri. Mintea lor este maleabilă și impresiile se fac ușor. În ceea ce privește slujba sanctuarului, dacă predicatorul are un defect, temeți-vă să-l menționați. Vorbiți doar despre lucrarea bună pe care o face, despre ideile bune pe care le-a prezentat, pe care trebuie să le ascultați ca venind printr-un agent al lui Dumnezeu. Se vede ușor de ce copiii sunt atât de puțin impresionați de lucrarea Cuvântului și de ce au atât de puțină evlavie față de casa lui Dumnezeu. Educația lor a fost deficitară în această privință.” — Idem, p. 545.

4. PE MĂSURĂ CE ÎNCERCĂRILE SE ÎNMULȚESC… Miercuri, 4 martie
a. Ce rugăciune fierbinte a lui Habacuc ar trebui să repetăm și noi astăzi? Habacuc 3:2. „Astăzi este nevoie de o astfel de redeșteptare a adevăratei religii a inimii cum a fost trăită de Israelul din vechime. Pocăința este primul pas pe care trebuie să-l facă toți cei care doresc să se întoarcă la Dumnezeu. Nimeni nu poate face această lucrare pentru altul. Trebuie ca fiecare dintre noi să-și smerească sufletul înaintea lui Dumnezeu și să-și îndepărteze idolii. Când am făcut tot ce putem face, Domnul ne va descoperi mântuirea Sa.” — Patriarhi și profeți, p. 590 (cap. 57). b. Chiar și în fața greutăților și a suferințelor serioase, ce ar trebui să caracterizeze în mod constant credința noastră — și de ce? Habacuc 3:17–19; Filipeni 2:14, 15. „Cel împovărat și greu încercat să spună: ‘Chiar dacă mă va omorî, eu tot mă voi încrede în El.’” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 317 (cap. 42).„Sângele mijlocitor al lui Hristos l-a protejat pe păcătos de a primi întreaga măsură a vinei sale; dar la judecata finală, mânia se va revărsa neamestecată cu milă...Poporul lui Dumnezeu nu va fi scutit de suferință; dar, deși prigoniți și apăsați, în timp ce vor îndura lipsuri și vor suferi de foame, nu vor fi lăsați să piară. Același Dumnezeu care a avut grijă de Ilie nu va trece cu vederea niciunul dintre copiii Săi care se sacrifică. El, care numără perii capului lor, va avea grijă de ei și, în vreme de foamete, ei vor fi săturați. În timp ce cei răi vor muri de foame și de molimă, îngerii îi vor ocroti pe cei drepți și le vor împlini nevoile.” — Tragedia veacurilor, p. 629 (cap. 39). c. Ce alt profet a fost ridicat în aceeași perioadă pentru a aduce solii relevante și pentru timpul nostru? Țefania 1:1. „Habacuc nu a fost singurul prin care s-a dat o solie de strălucită speranță și de biruință viitoare, precum și de judecată prezentă. În timpul domniei lui Iosia, cuvântul Domnului a venit la Țefania, specificând clar rezultatele apostaziei continue și atrăgând atenția bisericii adevărate asupra glorioasei perspective de dincolo. Profețiile sale cu privire la judecata iminentă asupra lui Iuda se aplică cu aceeași forță judecăților care urmează să cadă asupra unei lumi nepocăite la a doua venire a lui Hristos.” — Profeți și regi, p. 389 (cap. 32).

5. O CAPCANĂ TRAGICĂ ȘI SUBTILĂ Joi, 5 martie
a. Ce mesaj solemn descoperă realitatea mâniei lui Dumnezeu împotriva închinării false și a celor care o promovează? Țefania 1:2–6. b. Deși cineva poate presupune cu ușurință că Îl urmează pe Dumnezeu, ce atitudini dezvăluie o rebeliune serioasă ascunsă în inimă? Țefania 1:12, 13; Matei 24:48–51. „Poporul căruia Dumnezeu i-a încredințat adevărurile sacre, solemne și încercate pentru acest timp doarme la postul său. Ei spun prin faptele lor: Avem adevărul; suntem ‘bogați, ne-am îmbogățit și nu ducem lipsă de nimic,’ în timp ce Martorul Credincios declară: Tu ‘nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.’„Cu câtă fidelitate descriu aceste cuvinte starea prezentă a bisericii: ‘Nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.’ Mesaje de avertizare, dictate de Duhul Sfânt, sunt aduse de slujitorii lui Dumnezeu, defecte de caracter sunt prezentate înaintea celor greșiți; dar ei spun: ‘Aceasta nu reprezintă cazul meu. Nu accept mesajul pe care îl aduci. Fac tot ce pot mai bine. Cred adevărul.’„Acel rob rău, care zicea în inima lui: ‘Stăpânul meu întârzie să vină,’ pretindea că Îl așteaptă pe Hristos. El era un ‘rob,’ în exterior devotat slujirii lui Dumnezeu, dar în inimă se predase lui Satan. Nu neagă adevărul în mod deschis, asemenea batjocoritorului, dar arată prin viața lui sentimentul inimii—că venirea Domnului întârzie. Încumetarea îl face nepăsător față de interesele veșnice. El acceptă maximele lumii și se conformează obiceiurilor și practicilor ei. Egoismul, mândria lumească și ambițiile predomină. Temându-se că frații lui ar putea sta mai sus decât el, începe să le discrediteze eforturile și să le ponegrească motivele. Astfel își lovește tovarășii de slujbă.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 101, 102 (Ziua Domnului este aproape).

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ Vineri, 6 martie
1. Dacă sunt nedumerit de căile lui Dumnezeu, ce trebuie să învăț din rugăciunile lui Habacuc? 2. Cui știu că i-ar fi de folos o hartă cronologică a profețiilor? 3. Ce aspecte ale comportamentului meu în casa lui Dumnezeu ar trebui să se îmbunătățească? 4. De ce este vital să rezist ispitei de a cârti și de a mă plânge? 5. Atunci când sunt mustrat, de ce este esențial să investesc într-o cercetare adâncă a inimii?
 <<    >>