1. O CRIZĂ ÎN IUDA Duminică, 15 februarie

a. Ce fel de lucruri se întâmplau în Iuda când Ahaz a urcat pe tron? 2 Împărați 16:2–4 „Urcarea pe tron a lui Ahaz i-a pus pe Isaia și pe tovarășii lui față în față cu o stare de lucruri mai înspăimântătoare decât oricare alta trăită până atunci în regatul lui Iuda. Mulți care anterior rezistaseră influenței seducătoare a practicilor idolatre erau acum convinși să ia parte la închinarea înaintea zeilor păgâni. Căpeteniile lui Israel se dovedeau necredincioase în însărcinarea lor; proroci mincinoși se ridicau cu solii înșelătoare; chiar și unii dintre preoți predicau pe bani. Totuși conducătorii apostaziei continuau să mențină formele de închinare divină și pretindeau că fac parte din poporul lui Dumnezeu.” — Profeți și regi, p. 322 (cap. 27). b. Cum a răspuns Dumnezeu față de aceste urâciuni? Ieremia 7:30–34 „Prin concepții pervertite despre atributele divine, națiunile păgâne au fost făcute să creadă că jertfele omenești erau necesare pentru a câștiga favoarea zeităților lor; și cele mai îngrozitoare cruzimi au fost săvârșite sub diferitele forme de idolatrie. Printre acestea se afla și practica de a-și trece copiii prin foc înaintea idolilor... În vremuri de mare apostazie, aceste fapte respingătoare se răspândiseră, într-o anumită măsură, chiar și printre israeliți.” — Patriarhi și profeți, p. 337 (cap. 29).

---

2. AVERTISMENTE PENTRU ZIUA DE ASTĂZI Luni, 16 februarie

a. Pe lângă Isaia și Ieremia, pe cine altcineva a chemat Dumnezeu să prorocească lui Iuda — și de ce? Mica 1:1–5; 2:1, 2, 7. b. În timpul domniei lui Ezechia, fiul lui Ahaz, cum trebuia Mica să-i înfrunte pe prorocii mincinoși — și de ce este aceasta necesar și astăzi? Mica 3:5–8; 2 Timotei 4:3, 4. „Când Dumnezeu trimite oamenilor avertizări atât de importante încât ele sunt reprezentate ca fiind proclamate de îngeri sfinți care zboară prin mijlocul cerului, El cere fiecărei persoane înzestrate cu puterea rațiunii să ia seama la mesaj. Judecățile înfricoșătoare vestite împotriva închinării fiarei și icoanei ei (Apocalipsa 14:9–11) ar trebui să-i determine pe toți să studieze cu sârguință profețiile pentru a înțelege ce este semnul fiarei și cum să evite primirea lui. Dar masele oamenilor își întorc urechea de la adevăr și se întorc către basme. Apostolul Pavel a declarat, privind spre zilele din urmă: «Va veni vremea când nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă.» (2 Timotei 4:3). Acea vreme a sosit pe deplin. Mulțimile nu vor adevărul Bibliei pentru că el contrazice dorințele inimii păcătoase, iubitoare de lume; iar Satan le oferă amăgirile pe care le iubesc.Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să mențină Biblia — și numai Biblia — ca standard al tuturor doctrinelor și baza tuturor reformelor. Opiniile oamenilor învățați, deducțiile științei, crezurile sau deciziile conciliilor ecleziastice, oricât de numeroase și discordante ar fi bisericile pe care le reprezintă, vocea majorității — niciunul dintre acestea și nici toate laolaltă nu ar trebui să fie considerate ca dovadă pentru sau împotriva vreunui punct de credință religioasă. Înainte de a accepta vreo doctrină sau vreun precept, ar trebui să cerem un clar «Așa zice Domnul» ca dovadă în sprijinul său.” — Tragedia veacurilor, pp. 594, 595 (cap. 37). c. Descrieți pericolul exclusivismului caracteristic neprihănirii de sine. Mica 3:9–12. „[Mica 3:9–11 citat.] Aceste cuvinte descriau cu fidelitate locuitorii corupți și plini de neprihănire de sine ai Ierusalimului. În timp ce pretindeau că respectă cu strictețe preceptele Legii lui Dumnezeu, ei încălcau toate principiile ei... În timp ce Îl omorau pe Mântuitorul lor pentru că le mustra păcatele, neprihănirea lor de sine era atât de mare încât se considerau poporul favorizat de Dumnezeu și se așteptau ca Domnul să-i scape de dușmanii lor.” — Ibid., p. 27 (cap. 1).

---

3. O RESTAURARE PROFEȚITĂ Marți, 17 februarie

a. Ce a amânat judecata prevestită de Mica — și cum reflectă aceasta mila lui Dumnezeu? Ieremia 26:18, 19. b. Ce făgăduință dă Dumnezeu celor care biruiesc — și cum indică aceasta spre restaurarea Edenului? Mica 4:1, 2, 6–8. „Satan, prin succesul său în a abate omul de la calea ascultării, a devenit «dumnezeul acestui veac» (2 Corinteni 4:4). Stăpânirea care fusese odinioară a lui Adam a trecut la uzurpator. Dar Fiul lui Dumnezeu a hotărât să vină pe acest pământ pentru a plăti pedeapsa păcatului și astfel nu doar să răscumpere pe om, ci și să recupereze stăpânirea pierdută. Despre această restaurare a profețit Mica atunci când a spus: «Turnul turmei, dealul fiicei Sionului, la tine va veni, da, va sosi stăpânirea cea dintâi.» (Mica 4:8).” — Profeți și regi, p. 682 (cap. 58).„Cel mai mare interes arătat de oameni în hotărârile tribunalelor pământești abia dacă reflectă interesul manifestat în curțile cerești atunci când numele înscrise în cartea vieții sunt revizuite înaintea Judecătorului întregului pământ. Mijlocitorul divin pledează ca toți cei care au biruit prin credință în sângele Său să fie iertați de nelegiuirile lor, să fie restaurați în căminul lor edenic și încununați ca moștenitori împreună cu El la «stăpânirea cea dintâi» (Mica 4:8). Satan, în eforturile sale de a înșela și ispiti rasa noastră, a crezut că poate zădărnici planul divin cu privire la creația omului; dar Hristos cere acum ca acest plan să fie dus la îndeplinire ca și cum omul n-ar fi căzut niciodată. El cere pentru poporul Său nu doar iertare și îndreptățire, depline și complete, ci și o parte din slava Sa și un loc pe tronul Său.” — Tragedia veacurilor, pp. 483, 484 (cap. 28). c. Cum au prorocit Mica și alți profeți despre această biruință finală? Mica 4:10–12. „Profeții cărora li s-au descoperit aceste mari scene au dorit mult să înțeleagă însemnătatea lor...Pentru noi, cei care stăm chiar pe marginea împlinirii lor, cât de profunde și cât de vii ar trebui să fie aceste prezentări ale lucrurilor viitoare — evenimente pentru care, încă de când primii noștri părinți și-au întors pașii din Eden, copiii lui Dumnezeu au vegheat și au așteptat, au tânjit și s-au rugat!” — Educația, p. 183 (Istoria și profeția).

---

4. REVĂRSARE DIN CER Miercuri, 18 februarie

a. Într-o abundentă revărsare a îndurării lui Dumnezeu, cum a fost împlinită profeția din Mica 5:1, 2, care dezvăluia natura divină veșnică a lui Hristos — și totuși cum i-a fost trecută cu vederea frumusețea? Matei 2:3–6. „Prin patriarhi și profeți, ca și prin tipuri și simboluri, Dumnezeu a vorbit lumii cu privire la venirea unui Eliberator din păcat. Un lung șir de profeții inspirate a indicat venirea «Dorinței tuturor națiunilor» (Hagai 2:7, BTF). Până și locul nașterii Sale și timpul apariției Sale au fost specificate cu exactitate. Fiul lui David trebuia să Se nască în cetatea lui David.” — Profeți și regi, p. 697 (cap. 58).„La prima venire a lui Hristos, preoții și cărturarii Cetății Sfinte, cărora le fuseseră încredințate oracolele lui Dumnezeu, ar fi putut să discearnă semnele timpului și să proclame venirea Celui Făgăduit. Profeția lui Mica desemna locul nașterii Sale; Daniel specifica timpul venirii Lui (Mica 5:2; Daniel 9:25). Dumnezeu a încredințat aceste profeții conducătorilor iudei; ei erau fără scuză dacă nu știau și nu declarau poporului că venirea lui Mesia era aproape. Ignoranța lor era rezultatul unei neglijențe păcătoase. Iudeii ridicau monumente pentru profeții lui Dumnezeu uciși, în timp ce, prin respectul lor față de marii oameni ai pământului, aduceau omagiu slujitorilor lui Satan. Absorbiți de luptele lor ambițioase pentru loc și putere între oameni, și-au pierdut din vedere onoarea divină care le era oferită de Împăratul cerului.” — Tragedia veacurilor, p. 313 (cap. 17). b. Ce a fost descoperit ca plan al lui Dumnezeu pentru rămășița lui Israel? Mica 5:7. „Cel care este împăcat cu Dumnezeu și cu semenii săi nu poate fi făcut nefericit. Invidia nu va fi în inima lui; bănuielile rele nu-și vor găsi loc acolo; ura nu poate exista. Inima aflată în armonie cu Dumnezeu este părtașă la pacea cerului și va răspândi influența ei binecuvântată asupra tuturor celor din jur. Duhul păcii se va așeza asemenea stropilor de rouă peste inimile obosite și împovărate de luptele lumii.Urmașii lui Hristos sunt trimiși în lume cu mesajul păcii. Oricine, care prin influența tăcută și inconștientă a unei vieți sfinte, va revela dragostea lui Hristos; oricine, prin cuvânt sau faptă, va conduce pe altul să renunțe la păcat și să-și predea inima lui Dumnezeu, este un făcător de pace...Parfumul dulce al lui Hristos îi înconjoară. Parfumul vieții, frumusețea caracterului descoperă lumii faptul că ei sunt copii ai lui Dumnezeu.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 27, 28 (Ferice de cei împăciuitori...).

---

5. NEPRIHĂNIREA DOMNULUI Joi, 19 februarie

a. Ce apel minunat a făcut Mica în timpul domniei lui Ahaz, chemând pe Israel cel rătăcit să se întoarcă la loialitatea față de Dumnezeu? Mica 6:2–5. „Dumnezeu este în controversă cu toți cei care practică cea mai mică nedreptate; căci făcând astfel ei resping autoritatea lui Dumnezeu și își pun în primejdie interesul în ispășirea, în răscumpărarea pe care Hristos a între-prins-o pentru fiecare fiu și fiică a lui Adam. Merită să alegem o cale pe care Dumnezeu o detestă? Merită să punem pe cădelnițele noastre foc străin pentru a-l oferi înaintea lui Dumnezeu și să spunem că nu contează?” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 373 (Subcap. Sub care steag? / Judecata lui Amalec). b. La ce strigăt arzător al multor suflete dorește Dumnezeu să răspundă? Mica 6:6, 7; Ieremia 8:22; Ioan 1:29. „Este imposibil ca noi, prin noi înșine, să scăpăm din groapa păcatului în care am căzut. Inimile noastre sunt rele și nu le putem schimba...Nu este de ajuns să recunoaștem bunătatea plină de iubire a lui Dumnezeu, să vedem bunăvoința, tandrețea părintească a caracterului Său. Nu este de ajuns să discernem înțelepciunea și dreptatea legii Sale, să vedem că ea este întemeiată pe principiul veșnic al iubirii. Pavel, apostolul, a văzut toate acestea când a exclamat: «Mărturisesc că Legea este bună.» «Legea este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună.» Dar el a adăugat, în amărăciunea chinului și disperării sufletului său: «Eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.» (Romani 7:16, 12, 14). El tânjea după curăția, neprihănirea la care, în sine însuși, era neputincios să ajungă și a strigat: «O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?» (Romani 7:24, marg.). Un astfel de strigăt s-a înălțat din inimile împovărate în toate țările și în toate veacurile. Pentru toți, există doar un singur răspuns: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.» (Ioan 1:29).” — Calea către Hristos, pp. 18, 19 (cap. 9).

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ Vineri, 20 februarie

1. De ce istorie ar trebui să fim conștienți când ne planificăm închinarea? 2. Ce trebuie să caracterizeze doctrinele bisericii lui Dumnezeu în zilele din urmă? 3. De ce a putut Mica să fie plin de speranță pentru viitor? 4. Explicați contrastul dintre iudeii din zilele lui Hristos și rămășița finală. 5. Ce face posibil ca Dumnezeu să ajungă la inima copiilor Săi rătăciți?