1. ZILELE CERCETĂRII Duminică, 18 ianuarie

a. Ce avertizare răsună până la încheierea timpului de probă? Osea 9:7 „Inima lui A. nu a fost devotată lui Dumnezeu. El are capacități și talente pentru care trebuie să dea socoteală marelui Dătător al tuturor lucrurilor. Inima lui a fost nesfințită și viața lui nevrednică de mărturisirea pe care o face; și totuși a fost strâns legat de lucrarea sfântă a lui Dumnezeu timp de mai bine de douăzeci de ani. Câtă lumină a primit, ce privilegii! A avut cele mai rare ocazii de a-și dezvolta un caracter creștin solid. Cuvintele lui Hristos, atunci când a plâns pentru Ierusalim, i se aplică: «Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.» [Frate] A., răsplata lui Dumnezeu atârnă asupra ta, «pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale.»În cazul [fratelui] B. lucrarea este de aceeași natură, dar nu la fel de egoist. Amândoi sunt iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Calea lor este cu totul nepotrivită cu viața creștină. Le lipsesc stabilitatea, sobrietatea și devoțiunea față de Dumnezeu. În cazul [fratelui] B. lucrarea harului este mult prea superficială. El dorește să fie creștin, dar nu se străduiește să mențină biruința asupra eului și să acționeze conform convingerilor sale despre bine și rău. Faptele, nu cuvintele goale și intențiile deșarte, sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu.[Frate] A, ai auzit cuvântul lui Dumnezeu în mustrări, în sfaturi, în avertizări, precum și în îndemnuri de dragoste. Dar a auzi nu este suficient. «Fiți împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.» Este ușor să fii purtat de curent și să strigi „Osana” împreună cu mulțimea; dar în liniștea vieții de zi cu zi, când nu există nicio emoție specială sau exaltare, atunci vine testul adevărat al creștinismului.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 187, 188 (subcap. Mustrări necesare).

---

2. CURSE SUBTILE Luni, 19 ianuarie

a. Cum îi conduce adesea vrăjmașul pe credincioși spre pierzare? Osea 9:8, 9, 17. „[Satan] îi prinde pe bărbații și femeile egoiști și nesfințiți și îi transformă în santinele care să îi urmărească pe slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu, pentru a le pune la îndoială cuvintele, faptele și motivele, și pentru a cârti și murmura împotriva mustrărilor și avertizărilor lor. Prin ei creează suspiciune și gelozie și caută să slăbească curajul celor credincioși, să-i mulțumească pe cei nesfințiți și să facă fără valoare lucrările slujitorilor lui Dumnezeu.Satan a avut mare putere asupra minților părinților prin copiii lor nedisciplinați. Păcatul neglijenței părintești este consemnat împotriva multor părinți păzitori ai Sabatului. Spiritul de bârfă și de răspândire a zvonurilor este unul din agenții speciali ai lui Satan pentru a semăna dezbinare și ceartă, pentru a despărți prietenii și pentru a submina credința multora în veridicitatea pozițiilor noastre. Frații și surorile sunt prea dispuși să vorbească despre greșelile și erorile pe care cred că le văd la alții, în special la aceia care au purtat fără teamă mesajele de mustrare și avertizare venite de la Dumnezeu.Copiii acestor cârtitori ascultă cu urechile deschise și primesc otrava nemulțumirii. Astfel, părinții închid orbește căile prin care inimile copiilor ar putea fi atinse. Câte familii nu își condimentează zilnic mesele cu îndoială și întrebări! Ei examinează caracterele prietenilor lor și le servesc drept „desert” rafinat.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 194, 195 (subcap. Criticând pe purtătorii de poveri). b. Care a fost cauza de bază a eșecului spiritual al lui Israel? Osea 10:1; Deuteronom 8:11–14. „Poporul lui Israel a pierdut din vedere înaltele sale privilegii ca reprezentanți ai lui Dumnezeu. Ei L-au uitat pe Dumnezeu și nu și-au îndeplinit misiunea sfântă. Binecuvântările primite nu au adus nicio binecuvântare lumii. Toate avantajele lor, ei le-au folosit pentru propria glorificare. S-au separat de lume ca să scape de ispită. Restricțiile pe care Dumnezeu le pusese asupra asocierii lor cu idolatrii, ca mijloc de a-i împiedica să se conformeze practicilor păgâne, ei le-au folosit pentru a ridica un zid de despărțire între ei și toate celelalte națiuni. L-au jefuit pe Dumnezeu de slujirea pe care El o cerea de la ei și și-au lipsit semenii de îndrumare religioasă și de un exemplu sfânt. Preoții și conducătorii au rămas fixați într-o rutină a ceremonialismului. S-au mulțumit cu o religie legalistă, și astfel le-a fost imposibil să dea altora adevărurile vii ale cerului.” — Faptele apostolilor, pp. 14, 15 (cap. 1).

---

3. ÎNMUIEREA SOLULUI Marți, 20 ianuarie

a. Ce apel face Dumnezeu către poporul Său care a devenit nepăsător din punct de vedere spiritual? Osea 10:12; Iacov 4:8. „Bisericile noastre trebuie să colaboreze în lucrarea de arătură spirituală, cu speranța de a culege mai târziu. Este multă încăpățânare de înfruntat, multe piedici în calea planurilor sfinte și a efortului consacrat, din cauza inimii rele a necredinței. Dar lucrarea trebuie făcută. Solul este tare, dar pământul nelucrat trebuie desțelenit, semințele neprihănirii trebuie semănate. Nu vă opriți, dascăli iubiți de Dumnezeu, ca și cum v-ați îndoi dacă să continuați o lucrare care va crește pe măsură ce o îndepliniți. Nu cedați și nu vă descurajați. Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie… Țineți minte că nu vă puteți încrede în voi înșivă.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 420 (subcap. Biserica și corpul predicatorilor). b. Cum Își descoperă Dumnezeu dragostea Sa plină de tandrețe pentru poporul Său, întinzându-Și mâna spre noi chiar și atunci când ne rătăcim? Osea 11:1–4. „Deși acum S-a înălțat în prezența lui Dumnezeu și împarte tronul universului, Isus nu Și-a pierdut nimic din natura Sa plină de compasiune. Astăzi, aceeași inimă blândă și plină de simpatie este deschisă față de toate necazurile omenirii. Astăzi, mâna care a fost străpunsă se întinde pentru a binecuvânta și mai abundent poporul Său care este în lume. «Și ei nu vor pieri niciodată, și nimeni nu îi va smulge din mâna Mea.» Sufletul care S-a predat lui Hristos este mai prețios în ochii Săi decât întreaga lume. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia de pe Calvar chiar și pentru ca unul singur să fie mântuit în Împărăția Sa. El nu va abandona niciodată pe cineva pentru care a murit. Dacă urmașii Săi nu aleg ei înșiși să-L părăsească, El îi va ține strâns.În toate încercările noastre avem un Ajutor care nu dă greș niciodată. El nu ne lasă singuri să ne luptăm cu ispita, să ne confruntăm cu răul și să fim, în cele din urmă, zdrobiți de poveri și de întristare. Chiar dacă acum este ascuns privirilor muritoare, urechea credinței poate auzi glasul Său spunând: «Nu te teme; Eu sunt cu tine… Am îndurat necazurile tale, am experimentat luptele tale, m-am confruntat cu ispitele tale. Îți cunosc lacrimile; și Eu am plâns. Cunosc durerile care sunt prea adânci pentru a fi rostite în fața vreunei urechi omenești. Nu crede că ești părăsit și singur. Chiar dacă durerea ta nu găsește răspuns în nicio inimă de pe pământ, privește la Mine și trăiește.»” — Hristos, Lumina lumii, pp. 480–483 (cap. 52).

---

4. ÎNCĂ PUȚIN TIMP… Miercuri, 21 ianuarie

a. Ce ilustrează profunzimea milei lui Dumnezeu? Osea 11:7–9; Luca 13:6–9. „Trebuie să renunțe [Dumnezeu] la poporul pentru care S-a făcut un astfel de dar, Singurul Său Fiu născut, imaginea exactă a ființei Sale? Dumnezeu îngăduie ca Fiul Său să fie dat pentru nelegiuirile noastre. El Însuși Își asumă, față de Purtătorul păcatului, caracterul unui judecător, dezbrăcându-Se de calitățile înduioșătoare ale unui tată.Astfel, dragostea Sa se recomandă într-un mod minunat rasei rebele. Ce priveliște pentru îngeri să contemple!” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 246 (subcap. Mai puțin egoism). b. De ce folosește Dumnezeu profeți — și de ce sunt ei esențiali pentru restaurarea spirituală? Osea 12:10, 13; Amos 3:7. „[Cuvintele] clare ale profeților și ale Stăpânului Însuși trebuie primite de noi ca glasul lui Dumnezeu pentru fiecare suflet.” — Profeți și regi, p. 327 (cap. 27). c. Chiar și în sfârșitul tragic al lui Israel, ce arată că Dumnezeu este drept? Osea 13:4–9; 14:1. „[Aceste] suferințe sunt adesea prezentate ca o pedeapsă venită printr-un decret direct al lui Dumnezeu. În acest fel caută marele amăgitor să ascundă propria sa lucrare. Prin respingerea încăpățânată a dragostei și îndurării divine, iudeii au determinat retragerea ocrotirii lui Dumnezeu, iar Satan a fost lăsat să-i conducă după voia lui. Grozăviile comise la distrugerea Ierusalimului sunt o demonstrație a puterii răzbunătoare a lui Satan asupra celor care se supun stăpânirii lui.Nu putem ști cât de mult Îi datorăm lui Hristos pentru pacea și protecția de care ne bucurăm. Puterea restrictivă a lui Dumnezeu este cea care împiedică omenirea să treacă pe deplin sub controlul lui Satan. Cei neascultători și nemulțumitori au mari motive de recunoștință pentru mila și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, care ține în frâu puterea crudă și rea a celui rău. Dar când oamenii depășesc limitele răbdării divine, această restricție este îndepărtată. Dumnezeu nu Se comportă față de păcătos ca un călău al sentinței împotriva nelegiuirii; ci îi lasă pe cei ce resping mila Sa în voia lor, ca să secere ce au semănat.” — Tragedia veacurilor, pp. 35, 36 (cap. 1).

---

5. USCAȚI — SAU ÎNFLORITORI? Joi, 22 ianuarie

a. Cum a ilustrat Isus soarta poporului Său ca națiune? Matei 21:19, 20. „Isus venise la smochin flămând, ca să găsească hrană. Tot astfel venise la Israel, flămând să găsească în ei roadele neprihănirii. Își revărsase darurile asupra lor, pentru ca ei să aducă rod spre binecuvântarea lumii. Li se oferiseră toate ocaziile și privilegiile, iar în schimb El aștepta simpatia lor și cooperarea lor în lucrarea Sa de har. Dorea să vadă în ei spirit de sacrificiu și compasiune, zel pentru Dumnezeu și o dorință adâncă pentru mântuirea semenilor lor. Dacă ar fi păzit legea lui Dumnezeu, ar fi făcut aceeași lucrare altruistă pe care a făcut-o Hristos. Dar dragostea pentru Dumnezeu și oameni a fost eclipsată de mândrie și autosuficiență. Și-au adus singuri pieirea, refuzând să slujească altora. Comorile de adevăr pe care Dumnezeu li le încredințase, ei nu le-au împărtășit lumii. În pomul neroditor puteau citi atât păcatul lor, cât și pedeapsa ce avea să vină. Zbârcit sub blestemul Mântuitorului, stând uscat și ofilit, cu rădăcinile uscate, smochinul arăta ce va fi poporul iudeu când harul lui Dumnezeu va fi îndepărtat de la ei. Refuzând să împartă binecuvântarea, nu urma să o mai primească.” — Hristos, Lumina lumii, p. 583 (cap. 64). b. Cum se încheie cartea Osea, subliniind speranța, vindecarea și chemarea la înțelepciune, oferite de Dumnezeu? Osea 14:4, 5, 8, 9. „Planta crește primind ceea ce Dumnezeu a prevăzut pentru a-i susține viața. Tot astfel, creșterea spirituală este obținută prin cooperarea cu agenții divini. Așa cum planta își înfige rădăcinile în pământ, tot astfel trebuie să ne înrădăcinăm în Hristos. Așa cum planta primește lumina soarelui, roua și ploaia, tot astfel trebuie să primim Duhul Sfânt. Dacă inimile noastre rămân ancorate în Hristos, El va veni la noi «ca ploaia, ca ploaia târzie și timpurie pe pământ». Ca Soarele Neprihănirii, El Se va ridica asupra noastră «cu vindecare sub aripile Sale». Vom «crește ca crinul», ne vom «înviora ca grâul și vom crește ca vița». (Osea 6:3; Maleahi 4:2; Osea 14:5, 7).” — Educația, p. 106 (subcap. Semănând cu credință).

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ Vineri, 23 ianuarie

1. Ce cere Dumnezeu de la noi în ziua Sa de cercetare? 2. De ce nu a fost Dumnezeu mulțumit de religia pur exterioară a lui Israel? 3. Ce efect are asupra noastră desțelenirea terenului nelucrat al inimii? 4. Pe ce ar trebui să mă concentrez în aceste ultime momente ale timpului de probă? 5. Cum pot fi sigur că voi fi binecuvântat și nu tăiat de Dumnezeu?