1. O MULȚIME DE DEPRAVĂRI Duminică, 4 ianuarie

a. Deși Dumnezeu a avut de mult timp un mesaj de milă, ce altceva i-a poruncit El lui Osea să proclame — ceva ce a trebuit aplicat de mai multe ori în istoria omenirii? Osea 4:1 „Când poporul lui Israel, în închinarea lor la Baal și Astarteea, aducea omagiul suprem forțelor naturii, și-a rupt legătura cu tot ce este înălțător și nobil și a căzut pradă ușoară ispitei.” — Profeți și regi, p. 281 (cap. 23).„«Amiaza papalității a fost miezul nopții lumii.» — J. A. Wylie, Istoria protestantismului, vol. 1, cap. 4. Sfânta Scriptură era aproape necunoscută, nu numai poporului, ci și preoților. Asemenea fariseilor din vechime, conducătorii papali urau lumina care le-ar fi descoperit păcatele. Legea lui Dumnezeu, standardul dreptății, fiind îndepărtată, ei au exercitat putere fără limită și au practicat vicii fără reținere. Înșelăciunea, lăcomia și destrăbălarea predominau. Oamenii nu se dădeau înapoi de la vreo crimă prin care ar fi putut obține avere sau rang. Palatele papilor și ale prelaților erau scene ale celor mai degradante dezmățuri. Unii dintre pontifii încoronați erau vinovați de fapte atât de revoltătoare, încât conducătorii lumești au încercat să îi înlăture pe acești demnitari ai bisericii, ca fiind monștri prea josici pentru a fi tolerați. Timp de secole, Europa nu a mai înregistrat progrese în învățătură, arte sau civilizație. O paralizie morală și intelectuală se abătuse asupra creștinătății.Starea lumii sub puterea romano-catolică a prezentat o împlinire înfri-coșătoare și izbitoare a cuvintelor prorocului Osea [Osea 4:6, 1, 2 citate]. Astfel au fost rezultatele alungării Cuvântului lui Dumnezeu.” — Tragedia Veacurilor, p. 60 (cap. 3)..

---

2. CA ÎN ZILELE LUI NOE Luni, 5 ianuarie

a. Cum a menționat mesajul alarmant al lui Osea păcatele specifice pe care Dumnezeu le urăște — și cum răsună acesta până în zilele noastre? Osea 4:2; Luca 17:26–27 „Nelegiuirea din Israel din ultimii cincizeci de ani înaintea captivității asiriene a fost asemănătoare cu cea din zilele lui Noe, și cu cea din orice timp când oamenii L-au respins pe Dumnezeu și s-au abandonat în întregime săvârșirii răului. Înălțarea naturii deasupra Dumnezeului naturii, închinarea la creaturi în locul Creatorului, a dus întotdeauna la cele mai ordinare răutăți. … Cu apărătorile sufletului dărâmate, închinătorii rătăciți nu mai aveau niciun obstacol împotriva păcatului și se dedau pasiunilor rele ale inimii omenești.” — Profeți și regi, pp. 281, 282 (cap. 23).„Hristos a văzut foarte limpede cum va fi starea societății în viitor. El a văzut că indulgența față de sine va stăpâni bărbații și femeile. Ce putem spune despre relația conjugală astăzi? Nu este, oare, pervertită și pângărită, asemenea celei din zilele lui Noe? Divorț după divorț sunt consemnate în ziarele cotidiene. Aceasta este căsătoria despre care vorbește Hristos când zice că înainte de potop ei «se căsătoreau și erau dați în căsătorie.» ” — Manuscript Releases, vol. 7, p. 56.„Tocmai acest păcat, desfrâul, domnea între Israelul antic, ceea ce a atras manifestarea hotărâtă a dezaprobării lui Dumnezeu. Judecățile lui Dumnezeu au urmat îndeaproape păcatului lor odios. Mii dintre ei au căzut, iar trupurile lor pângărite au rămas în pustie.” — Un Apel Solemn, p. 142 (cap. 4). b. Numiți câteva consecințe amare care rezultă din răzvrătire — și vastele binecuvântări ce se culeg prin supunerea față de voința lui Dumnezeu. Osea 4:3–5; Ioan 17:3. „Domnul a dat poporului Său porunci, ca prin ascultare de acestea să le păstreze sănătatea fizică, mintală și morală. Ei trebuiau să trăiască prin ascultare; dar moartea este rezultatul sigur al neascultării legii lui Dumnezeu.” — Fundamentele Educației Creștine, p. 413 (subcap. Adevărata educație).„Cel care alege o cale de neascultare față de legea lui Dumnezeu își hotărăște viitorul destin; seamănă pentru trup, culegând plata păcatului, chiar pieirea veșnică, opusul vieții veșnice. Supunerea față de Dumnezeu și ascultarea de sfânta Sa lege aduc rezultatul sigur. «Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.» ” — Ibidem, p. 376 (subcap. Educația serioasă și completă).

---

3. PREȚUIND DUHUL LUI DUMNEZEU Marți, 6 ianuarie

a. De ce este atât de important ca fiecare dintre noi să ia în serios orice rază de lumină care ni se oferă cu har? Osea 4:6 „Cuvintele lui Dumnezeu către Israelul antic conțin o avertizare solemnă pentru biserică și conducătorii ei de astăzi. Despre Israel Domnul a spus:«Chiar dacă-i scriu toate poruncile Legii Mele, totuși ele sunt privite ca ceva străin.» (Osea 8:12). Și către preoți și învățători El a declarat: «Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință… fiindcă ai uitat legea Dumnezeului tău voi uita și Eu pe copiii tăi.» (Osea 4:6).„Vor rămâne, oare, neascultate avertismentele de la Dumnezeu? Vor rămâne nefolosite ocaziile de slujire? Va opri batjocura lumii, mândria rațiunii, conformarea la obiceiuri și tradiții omenești, pe cei ce se pretind urmași ai lui Hristos de la slujirea pentru El? Vor respinge ei cuvântul lui Dumnezeu asemenea conducătorilor iudei care L-au respins pe Hristos? Rodul păcatului lui Israel este înaintea noastră. Va lua aminte biserica de azi?” — Parabolele Domnului Hristos, p. 306 (cap. 23). b. Explicați pericolul respingerii Duhului Sfânt. Matei 12:31–32 „Este periculos să rostești un cuvânt de îndoială, periculos să pui la îndoială și să critici lumina divină. Obiceiul criticii neglijente și ireverențioase se răsfrânge asupra caracterului, încurajând ireverența și necredința. Mulți bărbați care s-au lăsat duși de acest obicei au ajuns să meargă, inconștienți de pericol, până în punctul în care au fost gata să critice și să respingă lucrarea Duhului Sfânt.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 323 (cap. 33).„Prin intermediul Duhului Său lucrează Dumnezeu asupra inimii omului; iar când oamenii resping în mod voit Duhul și Îl socotesc a fi de la Satan, ei taie canalul prin care Dumnezeu poate comunica cu ei. Prin negarea dovezilor pe care Dumnezeu a voit să le dea, ei închid lumina care strălucea în inimile lor și, ca urmare, rămân în întuneric… Pentru o vreme, cei ce au săvârșit acest păcat pot părea copii ai lui Dumnezeu; dar când vor apărea împrejurări care să dezvolte caracterul și să arate ce fel de duh este în ei, se va vedea că sunt pe terenul vrăjmașului, stând sub stindardul lui negru.Fratele meu, Duhul te cheamă astăzi. Vino cu toată inima la Isus. Pocăiește-te de păcatele tale, mărturisește-le lui Dumnezeu, lasă orice nedreptate, și te poți încredința tuturor făgăduințelor Lui. «Priviți la Mine și fiți mântuiți» este invitația Lui plină de har.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 5,p. 634 (subcap. Iubirea lui Dumnezeu pentru cei păcătoși).

---

4. CHEMARE CĂTRE CEI CARE S-AU ÎNDEPĂRTAT Miercuri, 7 ianuarie

a. Cum a descris adesea Dumnezeu starea multora care pretind că Îi sunt urmași — inclusiv în zilele noastre? Osea 4:7–11, 16 „Poporul lui Dumnezeu nu este pregătit pentru scenele înfricoșătoare și pline de încercări care ne stau înainte, el este nepregătit să stea nemânjit de rău și pofte în mijlocul pericolelor și corupțiilor acestui veac stricat. Nu poartă armura dreptății și nu sunt pregătiți să lupte împotriva nelegiuirii dominante. Mulți nu ascultă poruncile lui Dumnezeu, şi totuși pretind că o fac. Dacă ar fi credincioși în a păzi toate rânduielile lui Dumnezeu, ar avea o putere care ar duce convingere în inimile necredincioșilor.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 2, pp. 446, 447 (Un apel către Biserică).„Cei care se declară evlavioși, dar nu sunt sfințiți de adevărul pe care îl mărturisesc, nu-și vor schimba în mod esențial cursul lor de acțiune, despre care știu că este urâtă înaintea lui Dumnezeu, pentru că nu trec prin încercarea de a fi mustrați personal pentru păcatele lor. Prin mărturiile scrise altora, ei văd propria lor situație expusă înaintea lor. Ei se complac în același rău. Continuând în păcat, își încalcă conștiința, își împietresc inima și își înțepenesc gâtul, la fel ca şi cum mărturia ar fi fost adusă chiar lor. Trecând mai departe și refuzând să-și lepede păcatele și să-și îndrepte greșelile prin mărturisire umilă, pocăință și smerenie, ei își aleg propria cale și sunt lăsați să o urmeze, fiind în cele din urmă conduși în robie de Satan, după voia lui. Pot deveni destul de îndrăzneți pentru că își pot ascunde păcatele de alții și pentru că judecățile lui Dumnezeu nu se arată în mod vizibil asupra lor. Pot părea prosperi în această lume. Ei îi pot înșela pe bieții muritori, înguști la vedere, și pot să fie socotiți modele de evlavie în timp ce se află în păcat. Dar Dumnezeu nu poate fi înșelat.” — Idem, pp. 447–448. b. Descrieți dorința inimii lui Dumnezeu față de această situație. Ieremia 3:14–15 „Necredința față de mărturii a crescut constant pe măsură ce poporul s-a depărtat de Dumnezeu. Există pretutindeni în rândurile noastre, în toate câmpurile de lucru. Doar puțini știu prin ce vor trece bisericile noastre. Am văzut că în prezent ne aflăm sub îngăduința divină, dar nimeni nu poate spune cât va mai dura aceasta. Nimeni nu știe cât de mare a fost mila exercitată față de noi. Doar puțini sunt cu adevărat devotați inimii lui Dumnezeu. Sunt doar câțiva care, asemenea stelelor într-o noapte furtunoasă, strălucesc ici-colo printre nori.” — Idem, vol. 5, p. 76 (subcap. Mărturii desconsiderate).

---

5. CEA MAI URGENTĂ PRIORITATE Joi, 8 ianuarie

a. Cum poate evita cineva cel mai rău verdict care urmează să vină asupra unuia care s-a îndepărtat [de Dumnezeu]? Osea 4:17 „Chiar și un singur defect de caracter, o singură dorință păcătoasă hrănită, va neutraliza în cele din urmă toată puterea Evangheliei. Prezența unei dorințe păcătoase arată amăgirea sufletului. Fiecare îngăduință acordată acelei dorințe întărește aversiunea sufletului față de Dumnezeu. Durerile datoriei și plăcerile păcatului sunt legăturile cu care Satan leagă oamenii în cursa sa. Cei care ar prefera să moară decât să facă un act greșit sunt singurii care vor fi găsiți credincioși.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 5, p. 53 (subcap. O mărturie importantă).„Dumnezeu Își conduce poporul pas cu pas. Îi aduce în diferite puncte menite să arate ce este în inimă. Unii rezistă la un punct, dar cad la următorul. La fiecare pas mai avansat, inima este încercată și pusă la probă ceva mai profund. Dacă cei care se declară ca fiind poporul lui Dumnezeu găsesc că inima lor se împotrivește acestei lucrări drepte, aceasta ar trebui să îi convingă că au de făcut o lucrare pentru a birui, dacă nu vor să fie vărsați din gura Domnului. Îngerul a spus: «Dumnezeu Își va aduce lucrarea din ce în ce mai aproape pentru a testa și dovedi pe fiecare dintre ai Săi.» Unii sunt dispuși să primească un punct; dar când Dumnezeu îi aduce la un alt punct de încercare, se retrag și dau înapoi, pentru că văd că acesta lovește direct într-un idol prețuit. Aici au ocazia să vadă ce anume este în inimile lor și ce Îl împiedică pe Isus să intre. Ei prețuiesc ceva mai mult decât adevărul, iar inimile lor nu sunt pregătite să-L primească pe Isus. Persoanele sunt testate și probate o vreme pentru a vedea dacă își vor sacrifica idolii și dacă vor lua seama la sfatul Martorului Credincios. Dacă cineva nu se va purifica prin ascultarea de adevăr și nu va birui egoismul, mândria și pasiunile rele, îngerii lui Dumnezeu primesc porunca: «Lăsați-i în pace; s-au alipit de idolii lor», și își continuă lucrarea, lăsându-i pe aceștia cu trăsăturile lor păcătoase neînfrânate, sub controlul îngerilor răi. Cei care ajung la fiecare punct, trec fiecare test și biruiesc, oricare ar fi prețul, au luat aminte la sfatul Martorului Credincios și vor primi ploaia târzie, fiind astfel pregătiți pentru strămutare.” — Ibidem, vol. 1, p. 187 (cap. 33).

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ Vineri, 9 ianuarie

1. Ce se întâmplă când Cuvântul lui Dumnezeu este respins, contrazis sau diluat? 2. Cât de serios este legământul căsătoriei exact așa cum este prezentat în Scriptură? 3. Ce se întâmplă când nu prețuim mesajele adevărului prezent? 4. De ce ar trebui să studiez Mărturiile pentru Comunitate scrise [în vremea respectivă] pentru altcineva? 5. De ce este periculos să ne ținem chiar și de un singur păcat cunoscut?