DUMINICĂ
16 februarie
1. ISUS ÎN SIHAR
a. În drumul Său către Galileea, unde s-au oprit Hristos și ucenicii Săi? Ioan 4:6.
„Când S-a așezat pe marginea fântânii, Isus era slăbit de foame și sete. Călătoria începută dis-de-dimineață fusese îndelungată și acum soarele de la amiază Îl toropise. Setea Lui creștea și mai mult gândindu-Se la apa rece și înviorătoare, atât de aproape și, cu toate acestea, atât de inaccesibilă pentru El, deoarece n-avea nici frânghie, nici vas, iar fântâna era adâncă. El era la fel ca ceilalți oameni și aștepta ca cineva să vină să scoată apă.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 183, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
b. Cine a venit la fântână și ce favoare a cerut Isus de la ea? Ce ar trebui să învățăm din acest lucru? Ioan 4:7.
„Ura dintre iudei și samariteni o oprea pe femeie să-I facă un bine lui Isus, dar Mântuitorul căuta o cheie către inima aceasta, și, cu tactul izvorât din iubirea divină, El a cerut, nu a oferit, o favoare. Un dar oferit ar fi fost refuzat, dar încrederea trezește încredere. Împăratul cerului a venit la această ființă disprețuită, cerându-i un serviciu. Acela care a făcut oceanul, care stăpânește apele adâncului celui mare, Acela care a deschis izvoarele și pâraiele pământului Se odihnea de oboseala Sa la fântâna lui Iacov și depindea de bunăvoința unui străin pentru a primi apă în dar.” – Ibid, p.184.
Luni
17 februarie
2. Un tip diferit de apă
a. Cum a atras Isus atenția femeii către darul salvării? Ioan 4:10.
„Apa la care se referea Domnul Hristos era descoperirea harului Său în Cuvântul Său; Duhul Său, învățătura Sa constituie un izvor îndestulător pentru fiecare suflet. Orice altă sursă la care ar apela cineva se va dovedi nesatisfăcătoare. Dar cuvântul adevărului este asemenea râurilor răcoroase ale Libanului, care sunt întotdeauna satisfăcătoare. În Domnul Hristos este plinătatea unei bucurii nesfârșite.” – Mărturii pentru pastori, p. 390, cap. 14: Apeluri pentru adevăr și credincioșie – subcap. Valoarea Domnului Hristos pentru urmașii Săi.
b. Care a fost reacția femeii la oferta lui Hristos? Ioan 4:11, 12.
„Înțelegerea femeii nu cuprindea ceea ce spunea Hristos; ea presupunea că El vorbea despre fântâna de lângă ei.” – The Spirit of Prophecy, vol. 2, p. 140.
c. Cum a făcut Hristos diferența dintre un tip de apă și un altul – și cum ne binecuvântează și pe noi acest mesaj? Ioan 4:13, 14; Apocalipsa 22:17.
„Trebuie să cultivăm iubirea și recunoștința, trebuie să privim la Domnul Isus și să fim schimbați după chipul Său. Rezultatul acesteia va fi o mai mare încredere, speranță, răbdare și curaj. Vom bea din apa vieții, despre care Domnul Hristos i-a vorbit femeii din Samaria. El a spus: ‚Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie... Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.’ Apa aceasta reprezintă viața lui Hristos, și fiecare suflet trebuie să o aibă, intrând într-o legătură vie cu Dumnezeu. Atunci, încrederea binecuvântată, recunoscătoare și umilă va fi un principiu statornic în suflet. Teama izvorâtă din neîncredere va fi spulberată de o credință vie. Noi vom contempla caracterul Aceluia care ne-a iubit mai întâi.” – Mărturii pentru pastori, p. 226, cap. 9: Lucrători conduși de Dumnezeu – subcap. Umilința.
Marți
18 februarie
3. Apa vie
a. Cum a arătat femeia samariteană că încă nu înțelegea cuvintele lui Hristos? Ioan 4:15.
„Harul dumnezeiesc, pe care numai El îl poate da, este ca o apă vie, care curăță, înviorează și dă putere sufletului.
Isus nu voia să spună că o singură înghițitură de apă ar fi îndestulătoare pentru primitor. Acela care gustă o dată din iubirea lui Hristos, va dori mereu să mai primească din ea și nu mai caută nimic altceva. Bogățiile, onorurile și plăcerile lumii nu-l mai atrag. Strigătul continuu al inimii sale este: ‚Mai mult din Tine’. Iar Acela care îi descoperă sufletului nevoile sale este gata să-i aline foamea și setea. Toate proviziile și tot ajutorul omenesc vor da greș. Rezervoarele se vor goli, lacurile vor seca, dar Mântuitorul este o fântână care nu seacă. Putem să bem și iar să bem și de fiecare dată provizia este înnoită. Acela în care locuiește Hristos are în sine însuși o fântână de binecuvântări — ‚un izvor de apă din care va țâșni viață veșnică’. Din acest izvor, poate scoate tărie și har pentru toate nevoile.” - Hristos, Lumina Lumii, p. 187, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
b. Asemenea femeii samaritene și a peregrinilor din pustie în Exod, cum eșuăm noi adesea să recunoaștem minunatul har care se revarsă de la Hristos? Psalmi 78:15, 16, 19, 20 (p.p.); 114:7, 8.
„ Moise a lovit stânca, dar Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care, învăluit în stâlpul de nor, a stat alături de Moise și a făcut să curgă apa dătătoare de viață. Nu numai Moise și bătrânii, ci întreaga adunare a poporului Israel, care stătea la distanță, au văzut slava Domnului; dacă norul ar fi fost îndepărtat, ei ar fi fost nimiciți de strălucirea Sa care locuia în el.” – Patriarhi și Profeți, p. 298, cap. 26: De la Marea Roșie la Sinai.
„Prezența plină de har a lui Hristos în Cuvântul Său vorbeşte întotdeauna sufletului, reprezentându-L pe El ca fiind izvorul de apă vie, care înviorează sufletul însetat. Este privilegiul nostru să avem un Mântuitor viu și prezent. El este sursa puterii spirituale puse înăuntrul nostru, iar puterea Sa se va revărsa în afară prin cuvinte și fapte, înviorându-i pe toți cei ce se află în sfera noastră de influență și trezind în ei aspirații și dorințe după putere și curăție, după sfințenie și pace și după acea bucurie care nu aduce nicio întristare odată cu ea. Acesta este rezultatul locuirii lăuntrice a Mântuitorului.” – Mărturii pentru pastori, p. 390, cap. 14: Apeluri pentru adevăr și credincioșie – subcap. Valoarea Domnului Hristos pentru urmașii Săi.
Miercuri
19 februarie
4. Isus începe să Își dezvăluie identitatea
a. Ce subiect nou a introdus Isus în conversația Sa cu femeia samariteană – și cum a răspuns ea? Ioan 4:16, 17 (prima parte).
„Isus a schimbat acum abrupt conversația. Înainte ca ființa aceasta să primească darul pe care El tânjea să i-l dea, trebuia ca ea să recunoască păcatul și pe Mântuitorul său. ‚Du-te’, i-a zis El, ‚de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.’ Ea a răspuns: ‚N-am bărbat’. În felul acesta, ea spera să evite orice întrebări în direcția aceasta.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 187, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
b. Cum a completat Hristos răspunsul ei și ce ne amintește acest lucru cu privire la faptul că El știe totul despre noi? Ioan 4:17 (ultima parte), 18; Psalmi 139:7, 8, 11, 12.
„Măreția lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. ‚Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri’ (Psalmii 11:4); cu toate acestea, prin Duhul Său, El este prezent pretutindeni. El are o cunoaștere intimă a tuturor lucrărilor mâinilor Sale și un interes personal față de acestea.” – Educație, p. 187, Biblia ca educator, Știința și Biblia.
„Îngeri cerești examinează lucrarea pusă în mâinile noastre, iar acolo unde a fost o îndepărtare de la principiile adevărului, în rapoarte este scris: ‚găsit ușor’.” – Îndrumarea copilului, p. 154, Secțiunea 7 – Dezvoltând calități creștine, Onestitate și integritate.
„Legea lui Dumnezeu atinge atât sentimentele și motivațiile, cât și faptele. Ea descoperă secretele inimii, străfulgerând lumină asupra lucrurilor mai înainte îngropate în întuneric. Dumnezeu cunoaște fiecare gând, fiecare scop, fiecare plan, fiecare motiv. Cărțile cerului înregistrează păcatele care ar fi putut fi comise dacă ar fi existat oportunitatea. Dumnezeu va pune fiecare lucrare sub judecată. Prin legea Sa, El măsoară caracterul fiecărui om. Așa cum artistul transferă caracteristicile feței pe pânză, tot așa sunt trecute caracteristicile caracterului fiecărui individ în cărțile cerului. Dumnezeu are o fotografie perfectă a fiecărui caracter, iar aceasta este comparată cu legea Sa. El îi descoperă omului defectele care îi mânjesc viața, și îl cheamă să se căiască şi să se întoarcă de la păcat.” – The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1085.
Joi
20 februarie
5. Isus se dezvăluie ca Mântuitor
a. Ce a realizat într-un final femeia de la fântână? Ioan 4:19. A fost această recunoaștere suficientă?
„Ascultătoarea s-a cutremurat. O mână misterioasă întorcea paginile din istoria vieții ei și scotea la iveală lucrurile pe care ea sperase să le ţină ascunse pentru totdeauna. Cine era Acela care putea să citească tainele vieții ei? I-au venit în minte gânduri cu privire la veșnicie, la judecata viitoare, când toate cele ascunse acum, vor fi descoperite. În lumina aceasta, conștiința ei s-a trezit.
Nu putea să nege nimic; dar a încercat să ocolească orice aluzie cu privire la un subiect atât de neplăcut. Cu adânc respect, I-a zis: ‚Doamne, văd că ești proroc’. Atunci, nădăjduind să-și aducă la tăcere conștiința, s-a îndreptat spre probleme de controversă religioasă. Dacă Acesta era cu adevărat un profet, fără îndoială că putea să-i dea îndrumări asupra acestor probleme, care fuseseră atât de mult discutate.” – Hristos, Lumina lumii, p. 187, 188, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
b. Când femeia a manifestat speranță în venirea lui Mesia, ce i-a spus Isus? Ioan 4:25, 26.
„Chemarea Evangheliei nu trebuie să fie restrânsă și prezentată numai câtorva aleși, despre care noi credem că ne-ar face onoare dacă ar primi-o. Solia trebuie să fie adresată tuturor. Oriunde se găsesc inimi deschise pentru a primi adevărul, Hristos este gata să le dea învățătură. El le descoperă pe Tatăl și închinarea plăcută Aceluia care citește inima. Pentru unii ca aceștia, El nu vorbește în pilde. Atât lor, cât și femeii la fântână, El le zice: ‚Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela’.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 194, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
Vineri
21 februarie
Întrebări pentru revizuire personală
1. De ce nu a făcut Hristos niciodată o minune pentru Sine?
2. Ce resursă a folosit Isus pentru a o conduce pe femeia samariteană la Evanghelie?
3. Ce a spus Învățătorul cu privire la apa vieții?
4. De ce a menționat Isus viața personală a femeii samaritene?
5. Numiți o promisiune asociată cu venirea lui Mesia.