Duminică
23 februarie
1. Viață nouă, priorități noi
a. Ce a făcut femeia samariteană imediat după ce L-a recunoscut pe Isus ca fiind Mesia? Ioan 4:28, 29.
„Femeia fusese umplută de bucurie ascultând cuvintele lui Hristos. Descoperirea minunată aproape că o copleșise. Lăsându-şi vasul de apă, s-a întors în cetate, să ducă vestea și altora. Isus cunoștea cauza plecării. Faptul că ea lăsase vasul de apă spunea, fără îndoială, ce efect au avut cuvintele Lui. Dorința arzătoare a sufletului ei era să primească apa vie; ea uitase de ce venise la fântână, uitase de setea Mântuitorului, pe care dorise să o împlinească. Cu inima prea plină de bucurie, ea s-a grăbit să ducă și altora lumina prețioasă pe care o primise.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 191, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
b. Ce au făcut locuitorii din Sihar când au auzit mărturisirea ei? Ioan 4:30.
„Cuvintele ei le-au atins inimile. Pe fața ei era o nouă expresie, întreaga ei înfățișare se schimbase. Ei erau interesaţi să-L vadă pe Isus.” – Ibid.
Luni
24 februarie
2. Secerișul și secerătorii
a. Ce le-a spus Isus ucenicilor Săi când i-a văzut pe locuitorii Siharului venind către El? Ioan 4:35-38.
„ ‚Cine seceră’, a zis El, ‚primește o plată și strânge roadă pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. Căci în această privință este adevărată zicerea: ‚Unul seamănă, iar altul seceră’.’ Aici, Domnul Hristos arată serviciul sfânt datorat lui Dumnezeu de cei ce primesc Evanghelia. Ei trebuie să fie instrumentele Lui vii. El cere o slujire individuală. Și fie că semănăm, fie că secerăm, lucrăm pentru Dumnezeu. Unul seamănă sămânța, altul adună recolta; și amândoi, atât secerătorul, cât și semănătorul, primesc o plată. Ei se bucură de răsplata muncii lor.” – Hristos, Lumina lumii, p. 191, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
b. Care a fost efectul mărturisirii femeii despre Hristos – și ce putem învăța din impactul pe care l-a avut ea? Ioan 4:39.
„Când suntem uniți cu Hristos, avem mintea lui Hristos. Puritatea și iubirea strălucesc în caracter, blândețea și adevărul controlează viața. Chiar expresia firii este schimbată. Locuirea lui Hristos în suflet exercită o putere transformatoare, iar înfăţişarea exterioară dă mărturie despre pacea și bucuria care domnesc în interior. Absorbim iubirea lui Hristos așa cum mlădița își ia nutrienții din vie. Dacă suntem altoiți în Hristos, dacă fibră cu fibră suntem uniți cu Vița de vie, vom da dovadă a acestui fapt prin ciorchini bogați de fructe ale vieții. Dacă suntem conectați la Lumină, vom fi canale de lumină, iar cuvintele și lucrările noastre vor reflecta lumină spre lume. […]
Prin privire vom fi schimbați; iar în timp ce medităm la perfecțiunea divinului Model, ne vom dori să fim cu totul transformați și reînnoiți în conformitate cu imaginea purității Sale. Prin credință în Fiul lui Dumnezeu are loc această transformare în caracter, iar copilul mâniei devine copilul lui Dumnezeu. El trece de la moarte la viață; el devine spiritual și discerne lucrurile spirituale. Înțelepciunea lui Dumnezeu îi luminează mintea, iar el este martor la lucrurile minunate care izvorăsc din legea Lui. Când un om este convertit prin adevăr, lucrarea de transformare a caracterului continuă.” – Solii alese, vol. 1, pp. 337, 338 (cap. 51: Uniți în vița divină).
Marți
25 februarie
3. Prezența lui Isus în Samaria
a. Ce rugăminte I-au făcut samaritenii lui Isus și de ce? Ioan 4:40.
b. Descrieți rezultatul timpului petrecut de Isus în Samaria. Ioan 4:41.
„În cuvintele spuse femeii la fântână se semănase sămânța bună și cât de repede s-a ajuns la recoltă. Samaritenii au venit, L-au ascultat pe Isus și au crezut în El. Adunându-se în jurul Lui la fântână, L-au asaltat cu întrebări și au primit cu bucurie explicațiile Sale cu privire la multe lucruri pe care nu le înțeleseseră. În timp ce ascultau, neclaritățile lor au început să dispară. Ei erau ca niște oameni într-o mare întunecime, care urmăresc o rază de lumină până găsesc ziua. Dar nu erau mulțumiți cu această convorbire scurtă. Ei doreau să audă mai mult și împreună cu ei să-L asculte și prietenii lor pe acest minunat Învățător. L-au invitat în cetatea lor și L-au rugat să rămână cu ei. Timp de două zile, El a zăbovit în Samaria și mult mai mulți au crezut în El.” – Hristos, Lumina lumii, p. 192, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
„Hristos L-a descoperit pe Dumnezeu ucenicilor Săi într-un mod care a realizat în inimile lor o lucrare specială, tot așa cum ne roagă și pe noi să Îi permitem să facă în inimile noastre. Sunt mulți care, gândindu-se prea mult la teorie, au pierdut din vedere puterea vie a exemplului Mântuitorului nostru. Ei nu Îl mai văd ca pe slujitorul umil, tăgăduitor de sine. Ce au ei nevoie este să privească la Hristos. Avem nevoie în fiecare zi să simțim revelația prezenței Sale.” – Asemenea lui Hristos, p. 302 engl. (cap. O revelaţie zilnică a caracterului lui Hristos).
c. Ce au declarat samaritenii după ce L-au acceptat pe Hristos ca Mesia? Ioan 4:42.
„Fariseii disprețuiau simplitatea lui Isus. Ei nu voiau să ia seama la minunile Lui și cereau un semn că El era Fiul lui Dumnezeu. Dar samaritenii n-au cerut nici un semn și Isus n-a făcut altă minune între ei decât să descopere femeii samaritene la fântână tainele vieții ei. Și, cu toate acestea, mulți L-au primit. În bucuria lor cea nouă, i-au spus femeii: ‚Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii’.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 192, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
Miercuri
26 februarie
4. Puterea profeției
a. Pe ce profeție și-au bazat samaritenii credința în Mesia cel promis? Geneza 49:10.
„Samaritenii credeau că Mesia trebuia să vină nu numai ca Răscumpărător al iudeilor, ci al lumii întregi. Duhul Sfânt prevestise prin Moise că Mesia trebuia să vină ca un profet trimis de Dumnezeu. Prin Iacov, se spusese că la El urma să se adune popoarele; iar prin Avraam, că în El vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Locuitorii din Samaria își întemeiau credința în Mesia pe aceste pasaje din Scriptură. Deoarece iudeii dăduseră o greșită interpretare profețiilor de mai târziu, atribuind primei veniri a lui Hristos slava de la a doua Sa venire, samaritenii se simțiseră îndemnați să desconsidere toate Scripturile, cu excepția celor date prin Moise. Dar, din moment ce Mântuitorul dăduse la o parte aceste interpretări greșite, mulți dintre ei au primit profețiile de mai târziu, cât și cuvintele lui Hristos spuse cu privire la Împărăția lui Dumnezeu.” – Hristos, Lumina lumii, p. 193, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
b. Ce putem învăța astăzi din deschiderea minunată a samaritenilor față de adevăr? Eclesiastul 11:4, 5.
„Pretutindeni în lume, bărbați și femei privesc cu încordare spre cer. Rugăciuni, lacrimi și cereri se ridică din sufletele doritoare după lumină, har și Duhul Sfânt. Mulți se găsesc pe pragul împărăției, așteptând doar să fie luați înăuntru.” – Faptele Apostolilor, p. 109, cap. 11: Evanghelia în Samaria.
c. Ce devin indivizii atunci când Îl acceptă cu adevărat pe Hristos? Dați exemple. Marcu 5:18-20; 7:31-37.
„Spiritul [lui Hristos] va dezvolta în om ceea ce înnobilează caracterul și umple de demnitate ființa sa. Va înălța pe om pentru gloria lui Dumnezeu în corp, suflet și spirit. […] Iar oamenii care au fost degradaţi până au ajuns instrumente ale lui Satan sunt totuși transformați, prin puterea lui Hristos, în soli ai neprihănirii și trimiși de Fiul lui Dumnezeu să spună «tot ce ți-a făcut Domnul, și cum a avut milă de tine».” – Hristos Lumina Lumii, p. 341, cap. 35: Taci, fii liniștită!
Joi
27 februarie
5. Misionari creștini
a. Ce lecții învățăm de la femeia samariteană? 1 Ioan 1:1-3; 2 Corinteni 5:14 (prima parte).
„Îndată ce L-a găsit pe Mântuitorul, samariteana a adus și pe alții la El. Ea s-a dovedit un misionar mai harnic chiar decât ucenicii. Ei n-au văzut nimic în Samaria care să arate că era un câmp promițător. Gândurile lor erau ațintite asupra unei lucrări mari, care trebuia să se facă în viitor. Nu vedeau că, chiar în jurul lor, era o recoltă care trebuia adunată. Dar, prin femeia pe care o disprețuiau, o întreagă cetate a fost adusă la Mântuitorul. Ea a dus îndată lumina la compatrioții săi.
Femeia aceasta reprezintă lucrarea unei credințe practice în Hristos. Fiecare ucenic adevărat este născut în Împărăția lui Dumnezeu ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viață. Primitorul devine un dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toți și făcându-i pe cei gata să piară, doritori să bea din apa vieții.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 195, cap. 19: La fântâna lui Iacov.
b. Cum trebuie să ne motiveze această experiență pe noi astăzi? Eclesiastul 11:6.
„Nu este nevoie să mergem în țări străine pentru a deveni misionari pentru Dumnezeu. De jur împrejurul nostru sunt ‚câmpuri albe, gata pentru seceriș’, și oricine vrea, poate strânge ‚roade pentru viața veșnică’. Dumnezeu îi cheamă pe mulți din Battle Creek care mor din cauza leneviei spirituale să meargă acolo unde este nevoie de lucrul lor pentru cauza Sa. Ieșiți din Battle Creek, chiar dacă lucrul acesta cere un sacrificiu financiar. Mergeți undeva, acolo unde puteți fi o binecuvântare pentru alții. Mergeți acolo unde puteți întări vreo comunitate slabă. Puneți-vă la lucru puterile pe care vi le-a dat Dumnezeu.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 187, Mutarea la Battle Creek.
Vineri
28 februarie
Întrebări pentru revizuire personală
1. Ce a făcut femeia când a înțeles că Isus este singurul Mântuitor?
2. Explicați ce înseamnă expresia „câmpuri albe, gata pentru seceriș”.
3. Câte zile a rămas Isus cu samaritenii?
4. Ce mărturisire au făcut samaritenii cu privire la Isus?
5. Ce se întâmplă în oameni imediat ce Îl primesc pe Isus în viețile lor?